-,,TOAMNA LA ŢARĂ”

LA ŢARĂ

E toamnă. Rugii au rugină pe ei

Iar din văzduh se vede un duh

Care împrăştie funigei.

O brumă de humă se-aşterne lin

Peste tufele de pelin

De pe câmpul galben velin…

.

Deodată se iscă o ploaie,

Bunicul iese în cămeşoaie

Cu franjuri subţiri în uliţă

Să ceară o piuliţă

Vecinului Niculiţă.

.

Pământul fierbe la foc mic;

Se aud pocnituri, poc, poc, din ibric,

Unde bunica a pus zahăr la ars

Pentru ginars.

.

Ginarsul e-o băutură

Din zeamă de murătură

Care se cere băută doar cu măsură

De flăcăi cu flăcări şi flame subţiri

În priviri de te şi miri

Cum de suportă aşa o arsură.

.

Ea se mai poate obţine din secară şi mei

De hrănit porumbei,

Un pumn zdravăn de hamei

Şi esenţă de ghiocei.

.

Se pisează bine

O rădăcină de sulfină, c-un pisălog,

Apoi se lasă zălog

La un pisic olog.

.

Dacă pisoiul strănută,

E semn că băutura merită băută,

Atunci când fumezi

Piper dintr-o pipă

Fără să faci risipă.

.

Bunicul abia de mai bea

Câte-o ulcea  de rachiu,

Trage un chiu

Şi-o fluierătură

Ca flăcăii jucând hora cu ora

Şi sârba sârbească în bătătură,

Până cad jos

Şi li se face respiraţie gură la gură.

.

Dacă sunt călcaţi pe bătătură,

O dau din nou pe băutură

Şi fură mireasa care se miră, se miră

Şi plânge până cel dorit o ajunge.

.

Dar bunicul e încă om în putere

Fiindcă a mâncat toată viaţa multe mere

Şi a băut câteva zeci de butoaie cu bere.

Aşa că se ridică din şale agale,

Se şterge de rouă pe tâmple,

Ca nu cumva să se-ntâmple

Să-l apuce sughiţul

Sau tusea cea seacă,

Scoate briceagul din teacă

Şi ciopleşte un lemn de vioară,

Ciopleşte până acolo,

În primăvară…

Cezarina ADAMESCU


%d blogeri au apreciat asta: