,,ZIUA MUNTELUI – 14 SEPTEMBRIE”

FIUL MUNTELUI

 

Stă la poartă de pădure

Unde ramurile-s sure

Şi pe arşiţi şi pe ger

Fiindcă s-a tocmit Străjer.

.

Brazii, paltinii-i veghează

Şi din când în când cutează

Să se-nalţe, să viseze

Şi să-i…imortalizeze.

 

 

CÂNTECUL PRIVIGHETORII

 

 

În afund de codru verde

Un sobor de păsăret

Cânt-un cor de tineret

La lumină de luceafăr.

.

Şi-n imensitatea bolţii

Se aude, parcă zboară,

Trilul dulce, de fecioară

Al privighetorii nopţii.

.

Parcă-şi ţine răsuflarea

De cristal curat – izvorul –

Şi zefiru-şi ţine boarea

Amuţeşte brusc şi corul.

.

Până, binevoitor,

Ne aduce la ureche,

Un ecou fără pereche

Cântecul înălţător…

 

 

 

DOCTORUL PĂDURII

 

Cioc, în trunchiul de stejar

Cioc, în ramura de fag,

Cioc, cioc, cioc! Se-aude clar

Cine s-a oprit în prag?

.

Este doctorul pădurii.

Stetoscopu-l ţine grav.

Gâzele şoptesc speriate :

Oare-i vreun copac bolnav?

.

Cineva în uşă bate :

Cioc, cioc, cioc! Se-aude clar.

Cine-atât de învăţat e

Să consulte un stejar?

.

Chiar de-i multă hărmălaie

Cioc, cioc, cioc se-aude, taci!

Cioc meticulos ascultă

Precum cel mai vrednic vraci.

 

POMUL RUGINIU

 

Pomu-acesta-i  trist şi gol

Fiindcă toţi îi dau ocol.

Când n-ai ce să dăruieşti

Nimănui nu foloseşti.

Frunzele din vara asta

Zici că le-a lovit năpasta,

Nu mai vor să stea-n copaci

Şi tu n-ai ce să le faci.

.

Împlinit-au rostul lor

Până anul următor.

Dar tulpina, rădăcina,

Duc tot greul cu pricina.

.

Peste iarnă  stau în ger

Şi nimic, nimic nu cer.

Pentru asta-s ei făcuţi

Roade să ne dea, tăcuţi

Şi cu frumuseţea lor

Ei fac parte din decor.

Iar cu taina asta sfântă

Pomii-omenirea-ncântă.

.

Cicluri de-anotimpuri trec

Şi copacii le petrec…

 

 

CEATA LUI PIŢIGOI

 

 

Ceată de pitici sadea

Toţi având pe vino-ncoa’

Toţi ştrengari şi năpârstoci

Bobocei dar şi boboci

.

Astăzi, mare tărăboi

Fac în clasa din zăvoi

C-au venit în pădurice

Să culeagă zmeurice.

.

Haideţi repede şi voi

Să-l găsim pe Piţigoi.

Ori măcar pe Luc-Năuc

Ce-i din Ceata lui Papuc.

 

 

NATURA MAMĂ

 

 

De unde ştii, făptură mică

Să fii tu însăţi o mămică?

Avut-ai de vreo pildă parte

De ştii acum ca din carte

Să te comporţi cu cei plăpânzi,

Ce să le dai când sunt flămânzi

Şi cum să-i aperi de duşmani

De uliu şi de şobolani,

Ori de vulpiţa cea şireată

Ce iama umblă prin poiată?

.

Primeşti poate-un îndemn distinct

Ori te conduci după instinct?

-Că rostu-l ştiu, te rog, ia seamă :

M-a învăţat natura mamă!

 

 

 

LIBELULA

 

Iat-o pe o campanulă

Pe duduia libelulă.

Haideţi pe spinarea ei,

Să zburăm, copiii mei,

Fiindcă fără vreun fason

Se preface-n avion.

.

Fără ca să tragi de sfori

Poţi pe ea înalt să zbori

Până dincolo de nori

Sau pe arc de curcubeu

Ca pe şeaua unui zmeu!

 

 

FLOAREA DE COLŢ

 

 

Floarea asta de pe stâncă

Ce bea oare, ce mănâncă?

Floare rară, cum e ea

Se îmbracă-n catifea

În velur şi-n moale pluş

Parcă e pictată-n tuş.

Şi presată-ntr-o cutie

Zici că-i o bijuterie.

.

Doar un vultur cuibu-şi are

Lângă nestemata floare         

Şi o capră neagră suie

Parcă să o bată-n cuie,

Vântul să n-o prăvălească

În prăpastia cerească.

.

-Gingaşă şi delicată

Ca o preafrumoasă fată

Cum stai singură-ntre nori,

Nu ţi-teamă uneori?

Vino să te joci cu noi!

 

 

 

OCHI DE ARBOR

 

 

Are lemnu-acesta ochi?

Să nu-i fie de deochi.

Are ochi şi vede tot.

Ei sunt negri şi rotunzi

Încât nu poţi să te-ascunzi.

.

Dacă tai o buturugă

Ochiul sare, o vârlugă

Şi auzi în fibr-o rugă

Şi o lacrimă prelinsă

Ce nicicum nu este stinsă.

.

După ochi şi după cercuri

Poţi să-i numeri anii miercuri.

 

 

CĂRĂBUŞUL

 

Cărăbuşul cărăuş

Cară lemne pe-un urcuş.

Tocmai traverseaz-o punte

Să-şi clădească sus, la munte,

O colibă pentru iarnă

Fiindcă a pornit să cearnă

Din văzduh o ploaie rece.

.

De primejdii multe trece.

Ce povară, ce urcuş,

S-a făcut alunecuş.

Toamna s-a-ntrecut cu gluma

Şi-a trimis solie – bruma.

.

Bate-un cui, cioc-boc şi iată

El acoperişul gată.

Uşa-nchide-ncet, încet

Şi dă ultimul concert.

.                                  

Obosit şi somnoros

Lasă violina jos,

Somnul iernii să-l răpună.

Noapte lungă,

            Noapte bună!

                                   

 

 

VINE TOAMNA

 

Pomul s-a îmbolnăvit.

Mai întâi s-a-ngălbenit

Iar apoi a ruginit.

-Pomu-i fier, să ruginească?

-Nu, dar poate să roşească,

face febră şi tuşeşte

dacă se îmbolnăveşte.

.                                  

-Poate are roşu-n gât?

-Nici atât.

Dacă stau să mă gândesc

Este un procedeu firesc.

Primăvara el renaşte

Cam în zilele de Paşte.

Dă mlădiţe şi lăstari

Şi mai mici dar şi mai mari.

.                                  

Mai târziu, cam pe la coase

Face roadele gustoase.

Dup-aceasta, obosit,

El aşteaptă liniştit.

.

Vara, toamna, mai ales,

Toţi se-nfruptă din cules.

-Spune-mi, tu i-ai mulţumit

celui ce ţi-a dăruit

fructe bune şi zemoase

şi-ţi aduce mari foloase?

 

 

CEZARINA ADAMESCU

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: