-,,Imnuri pentru Sfântul Iubirii”

COLIND DE AŞTEPTARE

E astăzi sărbătoare-n cer

Şi pe pământ e sărbătoare:

Creştinii-ţi cântă lerui-ler

Şi te întâmpină c-o floare.

.

Tu vii ca pelerin mergând

Pe jos, prin praf, purtând sandale,

Mai poposind, mai alergând

Spre-acei ce-aşteaptă alinare.

.

Stau crinii albi ca neaua- vânt

Parfumul lor să-ţi umple pieptul

Şi toţi creştinii pe pământ

Îţi spun: „Anton cel înţeleptul”;

.

Cel învăţat, în har smerit,

Purtând pecetea demnităţii.

Eşti în virtuţi îmbogăţit

Cu crinul alb al purităţii.

.


IMN PENTRU SFÂNTUL IUBIRII

Popoare te-aclamă ca sfânt popular

Antoane, la tine şi nu în zadar

Vin astfel să-şi afle durerii alin

În mii de icoane te-adoră, se-nchin

.

Din cânturi de slavă-ţi ridică altar,

O, sfinte Antoane – aducându-ţi în dar

Prinosul de drag şi pios legământ

Evlavie sfântă din sacrul cuvânt.

.

Cuvântul Cuvintelor de la Început

Cel fără sfârşit şi în veci nepierdut

Cel nepieritor, chip de om întrupat

Din dumnezeul cel adevărat.

.

Pe – crinul iubirii îl întruchipezi

Mai alb ca zăpezile dintre zăpezi

Şi pâinea cuvântului când o împărţeşti

Îi saturi deplin pe săracii aceşti

.

Ce-aleargă la tine cerând ajutor

Căci eşti deopotrivă sortit tuturor

Creştini şi păgâni astăzi te recunosc

Şi-ţi sorb împreună parfumul de mosc

.

Al neprihănirii şi-al Duhului Sfânt.

Eşti cel mai iubit de pe-ntregul pământ

Şi nu e om vrednic acela ce nu

Presimte că „Sfântul Iubirii” – eşti tu.

.

CÂND SFINŢII SE ÎNTORC ACASĂ

Cu pâine şi cu vin pe masă,

Să îi ieşim-nainte-anume,

Căci sfântul se întoarce-acasă:

Acasa lui e-ntreaga lume.

.

A colindat mii de ocale

Opt secole pe-ntreg pământul

Şi-acum îl întâlnim pe cale

Să ne primească nouă cântul.

.

Şi rugăciunea de iubire,

De cerere, de vindecare,

Şi gând pios de mulţumire

Străbate azi pe fiecare.

.

Creştinii-i duc într-una dorul

Şi-l preamăresc, căci i-a fost datul

Să poarte-n braţe Pruncuşorul

Ce lumii-a ridicat păcatul.

.

SFÂNTUL CELOR MICI

„Sfântul minunilor” ţi se spunea,

„Sfântul săracilor” şi al iubirii,

Al celor umili pe care-i unea

Regele Regilor, al răstignirii.

.

Întreaga Padovă te-a adoptat

Şi chiar oraşele cele trufaşe

Te-au recunoscut când ai predicat

Pentru făpturile mai nevoiaşe.

.

Pentru sărmanii copii şi maturi

Şi pentru smeriţii lumii aceste

Dându-le daruri de învăţături

Comori de neşters ale sferei celeste.

.

SFÂNTUL TUTUROR

Răsune trâmbiţe în cer

Şi cânt de îngeri să răsune

Şi să-i aştearnă lăicer

Că-i „Sfânt potir de-nţelepciune”.

.

Lumina şi „podoaba minţii”

Ce-au strălucit în chip smerit

În măiestria elocinţei

La sfântul cel mai îndrăgit,

.

Ce-a colindat cu tot avântul

Printre eretici şi păgâni,

Vestindu-L pe Cristos-Cuvântul

Şi-acum e-n ţară la români

.

Care-l cinstesc în veac, smeriţi

Ca frate-al lor, al celor blânzi

Al celor mici şi necăjiţi

Şi al sărmanilor flămânzi

.

Ce îl aşteaptă cu tot dorul

Şi cu credinţă-n ajutor

Să vină-acasă frăţiorul

Anton, că-i sfântul tuturor.

.

DOMNUL S-A MILOSTIVIT

Urmaş al lui Cristos smerit,

În haruri-nalte înţelept,

E sfântul cel mai fericit

Că L-a ţinut pe Prunc la piept.

.

Maria şi Iosif mereu

Se-ndestulau în dezmierdare

Cu Pruncul Fiu de Dumnezeu

Ce nu avea asemănare.

.

Dar Domnul s-a milostivit

Şi-a coborât într-o chilie

La frăţiorul istovit

De boală de hidropizie;

.

Să îi aline al său chin,

Durerea să i-o ia-ntr-o clipă,

Să-i soarbă-amarul din suspin

Să-l poarte-uşor ca pe-o aripă

.

De înger spre Înaltul Cin.

S-arate îndurarea-i sfântă

Şi să-l conducă-n ceruri lin,

Unde l-aşteapt-ospăţ de nuntă.

.

ÎŢI MULŢUMIM

Antoane, piatră nestemată

A curăţiei şi virtuţii;

Credinţă fără nici o pată

Pe care-o poartă „sărăcuţii”

.

Minorii lumii, fraţi de cruce,

Urmaşi Seraficului sfânt;

Puterea gândului mă duce

La sfânt Cuvântul din Cuvânt,

.

Pe care L-ai slujit cu sârg,

Cu umilinţă şi tărie.

Iar roadele când dau în pârg

Îţi mulţumim, Antoane, ţie!

.

BINE-AI VENIT!

Mai mândre-s satele străbune

Cu iz de sfânt şi veşnicie

Şi amiros a-nţelepciune

A busuioc şi iasomie.

.

Şi casele s-au primenit

Cu un şuvoi de apă vie

Urându-ţi „Bine ai venit!”

Se-nchină-adânc, Antoane ţie!

.

Românii ies cu drag la porţi

Să îl petreacă pe acel

Ce pentru vii şi pentru morţi

Trimis e de Emanuel.

.

Se-nchină sfinţii în icoane

Întreaga obşte luminează

Şi toţi creştinii lăcrimează

Când te privesc pios, Antoane!

.

CRÂMPEI DE NEMURIRE

Tăcerea zărilor e mai adâncă

Mai dură chiar decât o stâncă.

În ea nu se aud decât

Cuvinte moarte, doar atât.

.

Ce pace albă împrejur!

O clipă de-aş putea să fur

Din înstelata veşnicie

O clipă doar, ţi-aş da-o ţie

.

Să faci cu ea tot ce pofteşti;

Să o azvârli în mări cereşti,

S-o nimiceşti de vrei sub lut

S-o plămădeşti de la-nceput

.

Şi clipă după clipă gemă

Aş împleti o diademă:

O diademă de iubire

Crâmpei râvnit de nemurire.

.

MĂIASTRA DIN PRIVIRI

Tu perlă eşti de sărăcie

Şi nestemat de ascultare.

Te-ntorci acum din pribegie;

Românii vin în venerare

.

Şi mici şi mari, ca-n zi de Paşti

Că-i trandafirul de iubire

Şi sărutând cinstite moaşte

Rămân în semn de mulţumire

.

C-un simţământ de pace lină,

De linişte adâncă-n piept

Şi cu izvorul de lumină

Ţâşnit din Soarele-nţelept.

.

Rămân c-un dor de tine, Antoane

Şi c-o măiastră în priviri

Şi candela unei icoane

A celei mai adânci iubiri…

.

CEZARINA ADAMESCU

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: