■ Grigore Vieru:,,Poeme din bătrâni”

-Sunt ochii mării frumoşi, dar mergem după apă la izvor.

-Cea mai veche carte din lume este o mamă, cea mai frumoasă carte din lume este o mamă.

-Deşi pământul se învârte mereu, m-am născut acasă.

-Mi-am luat căsuţa în spate, dar nu sunt un melc.

-Copilul dacă a ascuns pâinea, căutaţi-o în cuibul rândunicii.

-Ceea ce promitem unui copil sau mamei să nu fie mai departe decât mâinile noastre.

-Nu se poate ca tu să fi ajuns seara acasă la prunci, iar fericirea să fi rămas în urmă.

-Nu cunosc un dar mai frumos din partea unui musafir străin decât acela de a-mi elogia ţara în limba casei mele.

-Plec zilnic după câştig la minele de aur ale graiului meu.

-Nici un grai nu este mai mare decât Patria, nici un grai nu este mai mic decât Istoria Patriei.

-O singură dimineaţă între păsările Patriei face mai mult decât întreaga muzică italiană.

-Este nedrept să înveţi copilul cum să moară pentru Patrie înainte de a-l învăţa cum să trăiască pentru ea.

-Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.

-Nici copilul nu plânge când de pâine se frige.

-Pâinea coaptă de mama este proaspătă şi în ziua a şasea.

-Uşor rătăceşti în ţara ce nu încape în jurul unei singure pâini.

-În fiecare dimineaţă Soarele răsare ca o dreptate şi apune seara ca o făgăduinţă.

-În orice pădure poţi întâlni un om necunoscut ori suspect, dar nu şi-un asemenea copac.

-Înstrăinându-ne de natură, ne înstrăinăm de Patrie. Patria va trăi şi fără pâlcurile de ghiocei, dar amintirile despre ea nu vor fi atâtea.

-De când l-am ucis, cucul cântă civilizaţiei numai din spate.

-„Acesta e Soarele”, spunem copiilor, şi nimeni nu-ntreabă: „De ce?”

-Un om, în cuprinderea zvâcnitoare a Universului, nu este nici mai bun, nici mai frumos, decât un pom înflorit pe deal.

-Rupi floarea ieşită prin gard – superi stăpânul, o laşi – superi floarea.

-Onoarea merge desculţă prin tăciunii aprinşi fără să-i pese dacă lasă ori nu urme.

-A fi zilnic frumos şi simplu – ce trudă!

-Cum să-ţi întind mâna când mi-ai bătut-o în cuie?!

-Nu mi-aţi spart cerul din fereastră odată cu geamul.

-Sunt indivizi care nu dorm liniştiţi decât pe căpătâi umplut cu pene smulse din aripile privighetorii.

-Ferească sfântul să aibă şarpele aripi ca privighetoarea.

-Nu cu pâine să arunci în câine.

-Piatra care m-a lovit s-a aşezat de minune în zidul templului meu.

-Bezna are o singură culoare, lumina – o mie.

-Suferinţa stăpâneşte numai pe jumătate viaţa, dar o iubeşte îndoit.

-Nu se poate ca fericirea vitează să nu ascundă în adâncul ei vreo suferinţă.

-Sufletul rănit naşte mărgărit.

-Lacrima nu este altceva decât sarea ce păstrează nealterată frumuseţea omului.

-Mi-ai măsurat întâi grădina, apoi icoana, iar la urmă şi lacrima.

-Sunt mai trist decât par şi par mai sătul decât sunt.

-Nu există singurătate în care n-ar mai fi cineva.

-Nu vreme, singurătate nu-mi ajunge.

-Poţi întâlni pământ sărăcuţ, dar nu şi cer sărăcuţ deasupra.

-Mai cunoaşte-mă şi dumneata pe mine însumi.

-Merit mai mult dar nu am vreme să cer.

-Înaintea celui care seamănă să meargă numai seminţele.

-Mirarea e un dar, ca şi ochii frumoşi.

-Nu trebuie să greşim cu nici un ochi din cei doi tocmai de aceea că mai mulţi nu avem.

-Competiţia fără tovărăşia culturii obrăzniceşte inima.

-Încep să uit chipul unor lucruri scumpe şi dragi inimii mele – cu siguranţă că unul din cei doi ochi nu este al meu.

-Lauda străină i-a acoperit ca nişte epoleţi umerii, n-a mai rămas loc pe ei pentru mâna fratelui său.

-Bolovanul pretinde moştenire pământul de sub el.

-Ura strâmbă gura.

-Dorinţa deşartă nu păgubeşte ţara, dar nici n-o ajută.

-Nu poate sări îndărăt întunericul peste creasta cocoşului ce-a cântat zorilor.

-Nu există întuneric pe care nu l-ar înghiţi noaptea.

-Nimic nu supără mai tare pe om ca muzica merelor vecine căzând pe acoperişul său.

-Nu există un cititor mai sârguincios ca literatul pizmuitor.

-Motanul a încărunţit stând la pândă, iar peştii în apă dau fără grijă din coadă.

-Cine călăreşte măgarul, aceluia i se ating picioarele de toate cele.

-Respect mâna stângă: ea niciodată nu se vâră dinaintea dreptei, niciodată nu se ascunde în spatele ei.

-Ferească sfântul să curgă marea în râu, iar nu râul în mare.

-Dacă vom da un măr filosofului, îl va mânca.

-Poartă-ţi cu demnitate bătrâneţea, iar nu arunca jos în capul florilor omătul din creştetul capului.

-Când naşte sămânţa de grâu, nici Soarele nu stă alături.

-Întoarce seara ce datorezi Soarelui, căci până mâine e mult.

-Am murit, mai simplu nu pot fi.

-Arta să fie simplă, dar nu mai simplă ca pâinea.

-Furtuna este marea în care se scaldă muntele.

-În tufa Soarelui să nu cauţi pomuşoare.

-Geniul corectează ceea ce a greşit harul.

-Poţi pierde o stea din ochi, dar cerul întreg cum să-l pierzi?!

-Ghiocelul a scăpat din ghearele iernii, dar întrebaţi-l unde i-i mirosul.

-Numele să-şi urmele ca un câine bătrân şi plin de credinţă stăpânul, iar nu să alerge cotei înainte, ridicându-şi piciorul la fiecare tufă.

-Coliba păstorului şi gloria nu au intrări secrete.

-Sabia de oţel bate pe cea de aur.

-Ceea ce nu înţelegem într-o poezie este sau cu totul real sau cu totul ireal.

-Prea multe flori în grâu sunt buruiene.

-Lucrarea în cuvântul poetic este la fel trudei plămânilor în aerul iernii: tragem în sine faptul rece de viaţă şi-l expirăm înfierbântat afară.

-Întâi să strălucească în vârful peniţei stropul cel roşu al sângelui meu, pe urmă roua pe iarbă.

-Soarele nu poate răsări fără Pământ.

-Întâi pâine, apoi măsline! Întâi cântecul mumei, pe urmă al lumii.

-Prin Mozart sau Bach, Ceakovski sau Verdi, Beethoven sau Enescu întreaga lume devine un singur neam integrat în ordinea şi cadenţa cosmică.

-Muzica este răzbunarea frumuseţii pe urâţenie.

-Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor o Patrie.

****

(Selecţie din volumul antologic GRIGORE VIERU, Rădăcina de foc Poeme Confesiuni, Cuvânt înainte de Ioan Alexandru; Postfaţă de Victor Crăciun; Ediţie ilustrată de Sabin Bălaşa; Selecţie şi îngrijire de ediţie: Arcadie Donos, Bucureşti UNIVERS, 1988)


%d blogeri au apreciat asta: