-Constantin DOCA-TRINCU:,,Poeme istorico-didactice pentru copii”

Din volumul: „MUGURI DE ROUĂ”, Editura PHOEBUS, Galaţi, 2004

ÎNDEMN

În locuri sângerate

Aşterne-n suflet floare

Iar lancea de dreptate

La muntele cu soare

.

Şi visul libertăţii

Din vatra carpatină

La porţile cetăţii

Mereu fă-l să rămână.

E ŢARA COLUMNĂ DE MUGURI

Cu umeri de bronz în getica ţară

Stăm pavăză vie, Columnă de muguri

Sub pluguri de-argint e suprema comoară

Ce-n timpuri, eroii trecut-au prin ruguri.

.

Din ronduri de soare, din raze în praguri

Un murmur de vrere, în visuri se-adună

Din zori se revarsă Unirea ca-n faguri

Cu imnuri şi glorii rostite-mpreună.

RĂSPUNS LA „ISTORIA TRANSILVANIEI”

(1987, Budapesta)

Din Buda maiestuoasă cu ape-nvolburate

Emană iarăşi vorbe cu  nori grei din castele

Ce tulbură izvoare şi locuri sângerate

Pe-ntinderi transilvane cutremurând şi stele.

Răstălmăcind istorii de vremuri zbuciumate.

.

Ei neagă că românii au fost pe-acest pământ!

Şi lasă să plutească în undele sonore

Grăiri fără de sensuri în mlaştini adăstând

Tot ce-au durat strămoşii cu jertfe şi sudoare

E întinat amarnic ce-i mai curat şi sfânt.

.

Pe două mii de pagini şi în cuvinte strâmbe

Ce-s strânse-n trei volume, masive, ferecate

Se zbat în van de-a pururi şi-noată-n a lor umbre

Printre morminte dace din plaiuri vechi carpate

Căci mărturii eterne le fac  să zacă sumbre.

ETNOGENEZĂ

În tumult de lănci şi graiuri

Roma iute-ngemănează

Steaua getico-romană

Pe carpatele meleaguri.

.

Românească peste vremuri

Rezonanţa limbii noastre

Inimi veşnic va străbate

Pe întinsul fostei Daciii.

SATUL MEU

Satul meu

mănunchi de milenii

lut şi hrisoave

vârfuri de silex

ideograme.

Râu purtător

de rod şi vise

primăvara

-floare de măr-

comoară de limbă şi datini

suiş-torţă

eternă şi vie

strălucitorul vector

pe crug de timp eroic.

Din volumul: VLĂSTARE ŞI EROI, Editura Istru, Galaţi, 2005

CINE SUNTEM NOI

Suntem stră-strănepoţii geto-dacilor

Din ramura nordică a tracilor

Cu strălucirea regelui Burebista

Între Bug, Dunăre, la vest de Tisa.

.

Suntem strănepoţii daco-romanilor

Din fluxul scânteierii sceptrelor

Cu vector de vlăstare peste ani

Izbândit de Diurpaneus şi Traian.

.

Cu muguri de soare şi aripi de aştri

Români noi urmăm pe strămoşii noştri,

Şi pe corifeii Planetei Albastre

În idealuri şi zboruri înalte.

PATRIA VEŞNICĂ ESTE!

Mocneşte febril „piatra vie”

În  piepturi de plaiuri străbune

Şi-n raze sculptată în glie,

Se-nalţă creneluri cu strune.

.

Nici un fiu de român să nu uite

Iubirea de neam şi morminte

C-a lui patrie veşnică este

La hotare cu valuri de munte.

TRESALTĂ PRUTU-NCÂNTĂTOR

Sub arcuiri cu flori şi strune

Tresaltă Prutu-ncântător

În Univers – sub razele străbune

Ridică fraţii falnic Tricolor.

.

Filonul dragostei de ţară

Va reuni vlăstarele  române

Într-o eternă primăvară

În patria cu-nflăcărat renume.

SFÂŞIERI DE ŢARĂ (1940)

Mari trupe ruse de cuceritori

Cu tancuri, Nistrul au trecut în zori

Până la Prut şi „ţara” codrilor

Ei le-au luat sub stăpânirea lor.

.

După invazia din răsărit de vatră

Părţi sfâşiate şi atrocităţi în vară

De unguri şi bulgari fără cruţare

S-au petrecut în România Mare.

VIS MILENAR CONSFINŢIT

Fiii carpatini cu sufletul mare

Gânduri preiau de la bunii părinţi

Spirit divin din sanctuare

Prin muguri şi ramuri fierbinţi.

.

Timpi astrali în andezit ciopliră

La Sarmizegetusa, dacii nemuriră

În anticul Apulum s-a înfăptuit

„Unirea cea Mare” – vis consfinţit.

CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI

Cetatea de scaun a Sucevei

E-un astru veghetor al Moldovei

Al vlăstarelor lui Decebal şi Traian

În iureş de tărâm daco-roman.

Chemarea voievozilor

În urmaşi de viteji reînvie!

LEGĂMÂNT

Clopote-argintate să răsune

De la Putna, Alba, Bucureşti,

Fraţii toţi de sânge să se-adune

La patria cu plaiuri strămoşeşti.

.

Străbuna doină tremură-ntre fagi

În legământ la tinere vlăstare

Să-nvălureze Prutul şi-n Carpaţi

Un ideal născut în România Mare.

COPIL DE ROMÂN

Eu sunt copil de român

Dintre Prut şi Nistru

Radios de-aş fi şi mândru

Să cuprind ce e străbun.

.

Ţara întreagă s-o colind

Din Tisa-n Dunăre şi mare

Cu soare-n suflet fiind

Între vechile-i hotare.

LUPTĂM MAI DEPARTE!

Chiar de ştiu duşmanii că nu au dreptate

Nu vor să renunţe la ce-au cotropit

De aceea, fraţii luptă mai departe

S-alipească ţării, tot ce-au risipit.

.

Nasc tinere mame mugurii cu lauri

Cântă toţi feciorii fără încetare

Români, căluşari sprinteni joacă-n rânduri

Hora de la Nistru la Oradea Mare.

CONSTANTIN DOCA-TRINCU


%d blogeri au apreciat asta: