-Cezarina ADAMESCU:,,Corcoduşul bolnăvior”

În grădină la bunicu’

Este-un prun, numit Voinicu’

E de fapt, un corcoduş

Şi-i sădit lângă scoruş.

Are frunzele zimţate,

Floricele parfumate

E timid şi somnoros

Dar e cam morocănos.

-Ia priveşte-l, frate dragă,

Parcă n-are pic de  vlagă.

Ia să-l controlăm, jupâne

De omizile hapsâne.

Auzit-am din pridvor:

Că ne cere ajutor,

Năpădit, ca alţi copaci

De omizi şi de gândaci,

Ba de-un roi de furnicuţe

Care şi-au zidit  căsuţe.

Dar omizile, perfide

Nu-i mai lasă crengi valide

Nici lăstarii viguroşi.

Asta-i. Sunt de boală roşi,

Fiindcă dinţii lor, ca freze

Coaja vor să-i perforeze,

Frunzele să-i devoreze

Până când devin obeze.

De la rădăcină umblă

Pân’ la vârf şi burta-şi umplă.

Crengi şi frunze tinerele

Ele strică, fiindcă-s rele

Şi aduc numai belele.

-Ia să-l consultăm niţel,

Spune-ngrijorat Costel.

Eu în corcoduş mă sui.

Şi cu echipajul lui

Mai deretică, stropesc

Şi omizile stârpesc.

Azi, ecologiştii gravi

Îngrijesc copaci bolnavi.

Ei sunt bine instruiţi

Şi în munca lor vestiţi.

Pun îngrăşăminte-apoi

Ca să aibă pruni de soi.

Iar lăstarii sănătoşi

Vor fi mândri şi frumoşi,

Prune vor rodi, gustoase

Şi-om avea desert în case

Corcoduşe gălbioare

Mărgeluţe lucitoare.

Soarele ni le va coace

Pe la sfintele soroace

Roşii, dulci ori acrişoare

Vor fi bune de gustare.

Eu te rog, măi Voinicele,

Să-mi dai prune frumuşele!

Ce mai tura, ce mai vura,

Vrem să ajutăm natura!

CEZARINA ADAMESCU


%d blogeri au apreciat asta: