Camelia Ciobotaru:,,Scrisori”

FIULUI MEU ALEXANDRU, MUZA MEA POETICĂ,

PRIMUL CITITOR ŞI CRITIC

Îţi mulţumesc pentru că atunci

când cu Domnul la taifas ai stat,

pe mine cu degetul m-ai arătat!

Pentru că, dintre atâtea chipuri străine,

m-ai ales pe mine!

Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu,

pentru că a hotărât să fii copilul meu!

Iar pentru toate bucuriile-acestea, copile,

ia seama, am să-i fiu recunoscătoare mereu.

Semnează: MAMA!


SCRISOARE CĂTRE DOMNUL

Doamne, Tu mi-ai oferit

darul Tău nepreţuit,

un copil cu ochi de stele

şi cu păr – numai inele.

Cu mânuţe iubitoare

şi cu faţa ca o floare.

Cu un zâmbet care-mi spune:

„Iată, am venit pe lume,

lângă tine să-nfloresc,

dăruirea să-ţi iubesc,

soare să-ţi devin în viaţă,

strop de rouă-n dimineaţă,

rost să ai şi împlinire,

preţuire, fericire!

Îl privesc şi spun mereu:

„Mulţumesc lui Dumnezeu,

pentru visul împlinit,

pentru şansa ce-am primit,

de-a-nţelege ce înseamnă

sfânta dragoste de MAMĂ!”


CE M-A ÎNVĂŢAT LICURICIUL

Ieri am prins un licurici

Şi l-am pus într-o cutie,

Ca să-mi fie far în noapte,

Sau lămpiţă pentru carte.

Licuriciul s-a-ntristat,

Sub capac s-a aşezat,

„Beculeţele” şi-a stins

Şi mi-a spus cu glas învins:

„Pui de om cu râs zglobiu,

Far – nu pot acum să-ţi fiu,

Căci luminile-mi aprind,

Pe copii să-i văd zâmbind,

Şi cu ochi abia mijit,

Numai când sunt fericit!

Fii deci bun şi mă strecoară

Pe o frunză-ncet, afară

Şi-ţi promit că-n miez de noapte

De lumină să ai parte!”

I-am dat drumul din cutie

Şi-a venit cu fraţi…o mie,

De mi-au fost şi far în noapte

Şi lămpiţă pentru carte.

„Pui” fiind, am învăţat

Că în viaţă-i important,

Să trăieşti în libertate,

De eşti om sau vietate…


ÎNTÂMPLARE CU SMOTOCEL

Smotocel e un pisoi mic

Cu blana albă şi portocaliu – un pic.

Îl am de când avea o săptămână.

Acum a mai crescut, mă zgârie pe mână.

M-a zgâriat pe faţă într-o dimineaţă!

A spart chiar şi borcanul cu dulceaţă!

Fotoliu-a devenit un copăcel

Şi îşi ascute ghearele pe el.

Problema trebuie musai rezolvată,

Că altfel o să strice casa toată.

Şi iată, împreună am plecat

S-aducem personal calificat.

Lui Smotocel să-i facă pedichiură

Să nu mai facă nici o zgârietură!

De nu… am să-i cumpăr papucei

Şi mâine îl voi încălţa cu ei!


NECAZURILE LUI SPIC

Pitulându-se în cuşcă

Şi făcându-se covrig

Cu blăniţa-i gălbioară,

Care nu-i ţine de frig,

Căţeluşul meu cel mic,

Care, taaaare mă iubeşte,

Botezat, în taină Spic,

De toţi, iată se fereşte.

Într-o noapte-a hoinărit,

Fără ştire prin tot satul

Şi s-a-ntors cam pricăjit.

Sigur s-a bătut cu altul.

Iar acuma-i speriat!

Să se liniştească?! Pace!

Tremură neîncetat

Şi boticul nu-i mai tace.

Prin urmare am cerut,

Explicându-le şi lor

Aprobarea să îl mut

Chiar la mine-n dormitor!

Dar părinţii-au refuzat,

Invocând…mii de pretexte!

Eu sunt tare supărat!

Spic?… Tresare fără veste!

Ca prieten bun ce-i sunt,

Am găsit o rezolvare!

Azi bagajul mi-am făcut

Mă mut eu în cuşca-i mare!


FURNICA ŞI SCRISOAREA

Pe un colţ de foaie mică,

Îţi apare… o furnică!

Rătăcită şi stingheră,

Pe câmpia ca de nea,

Pare-un strop din călimară

Ce să scrie-ar încerca.

Este triiiistă furnicuţa!

N-a găsit nimic în cale

Şi nu poate, sărăcuţa,

Făr-o boabă în spinare,

Să se-ntoarcă la surate.

Ar fi mare, mare jale!

Că la muşuroi, se ştie,

Din senin s-a abătut,

Un potop de apă, multă,

Şi cămările-a umplut!

Tot ce-au strâns întreaga vară,

Dintr-o dată-a dispărut!

Iar acum s-a rătăcit

Pe o foaie de hârtie!

Şi se teme că nu ştie

Dacă cel care-o priveşte

Este bun să o ajute

Sau e rău şi-o oropseşte.

De-i cumva pe foaia ta,

Drag copil, să fii cuminte!

O fărâmă de-i va da,

Sigur te va ţine minte!

Pentru tine-i un nimic,

Pentru ea…înseamnă viaţă!

Fii dar bun şi generos

Şi îndrum-o către casă!


SCRISOARE MAMEI MELE…

Scumpă mamă, te iubesc!

Şi vreau azi să-ţi dăruiesc

Din mica inimioară-a mea

Toată iubirea strânsă-n ea.

Şi-ţi mulţumesc că m-ai născut,

Că m-ai iubit şi m-ai crescut,

C-ai alinat doar c-un sărut

Orice durere-aş fi avut!

Te port mereu în gândul meu,

Rugându-mă lui Dumnezeu,

Să-mi fii alături, sănătoasă,

Dintre mămici…cea mai frumoasă!


SCRISOARE DE ZIUA MAMEI

Ce pot să îţi ofer, măicuţă,

În dar, acum, de ziua ta?

Tu meriţi soarele şi luna,

Tu meriţi…lumea, draga mea!

Dar cum te ştiu, aşa modestă,

Nu te aştepţi la bogăţii,

Vrei doar să ai în jurul mesei,

Pe-ai tăi nepoţi şi pe copii.

Să stai şi astăzi în picioare

Şi în continuu să-i serveşti,

Doar sănătate şi-armonie…

Asta e tot ce îţi doreşti.

Privindu-te cu bucurie,

Repet mereu în gândul meu:

„O, Doamne, fă-o să existe

Pe lângă mine tot mereu!

Să îi mai simt privirea blândă

Şi sfatul bun să îl primesc

Şi cu iubirea mea plăpândă

Să-i spun: Mămico, te iubesc!

Tot „haosul” meu pământesc

Cu tact, mămica-l ordoneze,

Să-l dirijeze-n chip firesc

Şi-n matca lui să mi-l aşeze.

Să mă aştepte-n pragul casei,

Şi eu mereu să-i povestesc

Şi bucuria şi necazul

Din viaţa pe care-o trăiesc.”

Eu te iubesc, măicuţă sfântă!

Şi-aşa te voi iubi mereu,

De-oi fi şezând în pragul casei,

De-oi fi în „sân” la Dumnezeu!


SCRISOARE DE LA ÎNGERAŞ

Când îngerii îţi spun să fii mai bun,

Copile, tu ascultă tot ce-ţi spun!

Alungă întristări fără de rost

Şi-ntoarce-te, copile, la ce-ai fost!

Când îngerii îţi spun să faci mai mult,

Copile, tu ascultă-al lor cuvânt!

Alungă lenea şi vorbirea grea,

Şi-nalţă-te copile-n calea ta!

Când îngerii îţi spun să fii mai iubitor,

Copile, tu întreabă-te: Ce vor?

Şi-nvaţă de la ei şi din iubirea lor

Să dăruieşti mai mult şi să fii răbdător!

Când îngerii îţi spun să fii mai credincios,

Copile, află al credinţei rost!

Şi spune tuturor, ca un adevărat creştin,

Că rostul nostru-n lume e …să ne mântuim!


SCRISOARE DIN DOR DE MAMĂ

Îmi este dor…

De parfumul cozonacului din cuptor,

De aroma laptelui din urcior,

De sarmalele de la sfârşit de săptămână

Şi de-o mână…

De mâna mamei, mirosind a cozonac

Şi a plăcinte cu mac,

Ce-mi trecea încetişor peste obraz

Atunci când mă aflam în necaz.

Şi de un glas…

Glasul cu care ea rostea încetişor:

„Ce s-a întâmplat, puişor?”

Şi de blândeţe…

Blândeţea cu care ştia să mă-nveţe

Că totul este trecător

Şi-n viaţă trebuie să-nvăţ să zbor.

Şi de iubire…

Multă iubire de mamă,

Ca o cerească mană:

Atât de mult mă copleşea!

Dar îmi spunea:

„Să nu uiţi să iubeşti

Cât timp trăieşti,

Pentru că judecat vei fi

Pentru câtă iubire vei dărui!”

Îmi este dor de EA…

De MAMA mea!


SCRISOARE COPIILOR CU DEFICIENŢE DE AUZ

DE LA CENTRUL ŞCOLAR „ELENA DOAMNA” –

FOCŞANI

SUNT… UNIC…

Frumoasă eşti, copilărie

Chiar dacă eşti „prea tăcută” pentru mine….

Dar mai frumos mi-e jocul îngeresc

Pentru că nu pot azi, prin vorbe să jignesc…

Şi chiar de par mai diferit ca altul,

La fel de-aproape mi-l „Înaltul”!

Iar cel ce vrea cu-adevărat să mă cunoască,

Îmi va citi-n privirea-mi îngerească.

Şi vorbe.. şi dorinţe…şi dureri…

Şi ce simt azi… şi ce-am trăit mai ieri…

Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că braţe mi-a lăsat

Atunci când graiu-n ceruri „mi-a luat”,

Să pot părinţi-n braţe să mi-i strâng

Şi să-i iubesc atunci când plâng

Gândindu-mă, că poate-i vina lor…

Şi nu-mi pot fi mereu de ajutor.

Să le pot şterge lacrima uşor

Şi să le desenez încetişor,

O inimă, o floare şi un flutur’ mic

Să înţeleagă că de fapt…eu sunt…UNIC…


SCRISOARE DE LA AUTOARE

DACĂ AR FI SĂ FAC DARURI…

Prunciei…i-aş dărui

Sânul mamei…

Copilăriei…căldura

Braţelor părinteşti…

Adolescenţei…primul

Sărut…

Tinereţii…multă

Înţelepciune…

Maturităţii … tinereţe

Veşnică…

Bătrâneţii…un bilet

Pentru o excursie „în afară”…

Desigur un bilet…

Doar pentru dus…

De întors…nu are

La cine…

Eu!? Am fost chemată

De Maturitate… să-i probez DARUL…


COPILUL BUN ŞI MOŞ CRĂCIUN

Moş Crăciun,

Am fost un copil bun!

La scriere nu am greşit prea tare,

Nici la dictare.

E-adevărat…

Caietul meu de mate l-am pătat,

Dar n-am făcut-o intenţionat!

În schimb, ce poezii am învăţat!!!

Însă acum pe toate le-am uitat.

Iar la desen a fost cu muuult mai bine:

Te-am desenat doar – Moşule – pe tine!

Cu sanie, cu sacul fermecat

În care multe daruri ai luat.

Erau cu toatele doar pentru mine

Cu grijă aranjate foarte bine

Ca să mă bucuri, Moşul meu cel drag.

La noapte eu am să te-aştept în prag!

Să-ţi mulţumesc când vii, cu un pupic

Pe nasul roş, să te-ncălzeşti un pic!


MOŞULE DRAG,

Poezii fără număr

Rostit-au copiii,

Veacuri de-a rândul

Zâmbind lângă brad,

Împărtăşindu-ţi

O mie de gânduri

Şi de speranţe,

Moşule drag!

Din sacul cel mare

Ca din jobenul

Unui iscusit mag

Moşule drag,

Împarţi bucurie

Şi faci să învie

Şi cel mai tainic

Vis desenat

Cu rânduri stângace

Pe o hârtie

Uşor strecurată

În plic netimbrat,

Şi adresat în taină

Doar ţie,

Moşule drag!

E iarăşi Crăciunul!

Cu aura-i sfântă!

Şi iar ne zâmbeşti

Poznaş de sub brad!

Cu voci tremurânde

Şi cu poezia

Iubind dărnicia

Îşi spunem colinde,

Moşule drag!


GÂNDURI PENTRU MOŞ NICOLAE

Nu e cam devreme oare

Să-i trimit lui Moş scrisoare?

Hai să-i scriem imediat

Să nu creadă c-am uitat:

Ghetele cele curate

Sunt la uşă-aliniate.

Stau cuminţi pe prima treaptă

Şi pe Moşul îl aşteaptă.

I-am trimis şi-o scrisorică

Despre-o nuieluşă mică,

Atârnată de un an,

De un cui, lângă tavan.

Eu de ea n-am trebuinţă

De când merg la grădiniţă.

Sunt cuminte, ordonat

Că-s doar viitor bărbat!

Vreau o ciocolată mică

Pentru mine-o jumătate

Alta pentru păpuşică,

Să o pape-atunci când poate.

Eu mă mulţumesc, chiar dacă

Păpuşica mea cea dragă

Cere-o casă; parcă-i şagă?

Şi un partener de joacă.

Ar mai vrea o cărticică

Şi creioane colorate.

Eu îţi spun că e cuminte,

Tu de poţi…adu-le toate!


AJUTOR PENTRU MOŞ CRĂCIUN

Moş Crăciun strigă: Ajutor!

Are nevoie de un motor.

Pentru sania lui veche,

Cea care-i fără pereche.

A pierdut un renişor

Cel cu nasul roşior.

Rudolf a îmbătrânit

Şi acum s-a rătăcit.

Moşu-ajunge în oraş:

Ce pericol uriaş!

Însă străzile-s pustii

Pân’ le află, să te ţii!

Darurile le-a-ncurcat

Şi e tare supărat.

-Nu se poate-aşa ceva!

-Nu poţi să-l ajuţi mata?

C-un motor supervizat

Nimeni nu va fi uitat;

Fiecare-o să primească

Darul şi-o să-ţi mulţumească.


CUVÂNTUL AUTOAREI

Ei, acum, cu toate că

Scrisorile erau în toi,

Vă rog, copilaşi,

Să mai scrieţi şi voi!

Eu o să le citesc-recitesc

Şi vă răspund la toţi:

VĂ IUBESC!

***


%d blogeri au apreciat asta: