Giovanna Maria – ,,Prima lacrimă perfectă”

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE TATĂL MEU

Dragă Tati,

Pe pagina asta albă şi pustie îmi vine să plâng, să picur milioane de lacrimi. N-aş plânge de tristeţe, niciodată n-am plâns pentru ea, pentru că sunt învăţată cu tristeţea de când m-am născut.

Eu plâng poate pentru că trebuie să învăţ să plâng tăcut, în mine, ca să nu mă vadă nimeni.

Trebuie să ştii că azi am reuşit, am plâns prima lacrimă perfectă. Doar una, pentru că, după ea, n-am ştiut să mai plâng, mi-a fost team să nu greşesc iarăşi, mi-a fost teamă să nu întâlnesc privirea ta, să nu mă rănesc în tăişul cuvântului tău.

Am început să mă deprind cu această pustietate şi nu mai văd nimic în jur. Te văd ca o ceaţă albă, abia dacă îţi mai desluşesc zâmbetul, paşii, privirea.

Îţi scriu de la această masă pustie pe care zăresc propriile-mi gânduri de la Crăciunul trecut.

Mi-e aşa de dor să te strig „tata”, să simţi şi tu că te chem, că am nevoie de sufletul tău.

Mi-e atât de dor de zâmbetul tău, nici nu mai ştiu de când mi-ai zâmbit ultima oară. Cred că toate s-au întâmplat cu vreo zece ani în urmă. Dar tu nu ai cum să-ţi aminteşti asta, nici nu te învinovăţesc. Şi eu am uitat. De fapt, nici nu aveam cum să-mi dau seama sau să ţin minte la acea vârstă.

Ce frumos ar fi să-mi amintesc mâine de tine şi tu să-ţi aminteşti că exist şi eu pe această lume!

Ce frumos ar fi să ne amintim împreună de noi!

Tu niciodată nu m-am privit în ochi, dar eu am insistat mereu să ţi-i arăt, să vezi că sunt no parte din tine, să simţi câtă dragoste se ascunde în ei, în doi ochi care, crezi tu că te-au urât toată viaţa. Nu e aşa, nu te-au urât, dar le-a fost dor de tine.

Am să te aştept şi anul viitor, şi-n fiecare an, dar ştiu că de Crăciunul viitor, de Anul Nou, vom fi împreună, iar tu vei fi cadoul meu.

Regret că, de ani şi ani de zile şi nici măcar ieri, n-ai fost lângă mine, pentru că am avut atâta nevoie de tine…

Poate că azi sau mâine, citind aceste rânduri, vei şti că mi-ai lipsit enorm, că îmi lipseşti şi că vreau ca mâine să nu mai simt lipsa ta.

Vreau ca de data asta să petrecem sărbătorile împreună, sunt gata să-ţi ofer primul cadou.

Am cel mai preţios zâmbet pe care un tată îl poate primi.

Sunt aşa de mândră de tine, aşa de fericită că te am… chiar dacă eşti departe.

Vei fi tăticul meu până la moarte şi mai departe. Nu poţi să schimbi asta. Şi te rog să nu uiţi ceea ce eşti tu pentru mine.

Pentru tatăl meu, căruia nu i-am scris nici o scrisoare, aceasta fiind primea mea scrisoare.

LA MULŢI ANI, TATI, PE 2009!

Fetiţa ta Giovanna-Maria din Galaţi

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: