Mircea Istrate DORIN:,,COMORI DIN LĂZILE DE ZESTRE”

TRADIŢIE ŞI PORT ROMÂNESC – ARDEAL

În lăzile de zestre zac comori

Înnobilate-n timpuri, de vecie,

La ele ne-am întors de-atâtea ori

Când ne-am adus aminte de pruncie.

Îmi stau cuminţi acolo miruite

Păstrând în ele vremuri şi vecia,

Podoabe dragi ce fost-au rânduite

De bunii mei, să-şi poarte măreţia.

În ele s-au simţit nemuritori

Când au ştiut că dacă mi-s purtate

Al neamului trecut îl duc, datori

Să-l lase la urmaşi, pe mai departe.

Acolo-i dor şi multă suferinţă

Şi vise şi speranţe înşelate,

Cel drum scoborâtor din Mioriţă,

Fior şi umilinţe îndurate.

Şi bucurii cusute într-o floare

Cu gând curat şi fală măsurată,

Tristeţea înnegrită în culoare,

Şi viaţa cu-ale sale încă toată.

***

Aceste ale noastre începuturi

Se vor topi încet în grea uitare,

S-or risipi în cele patru vânturi

De n-or găsi în suflet, căutare.

MIRCEA ISTRATE DORIN

Târgu-Mureş  – iulie 2010

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: