IOANA STUPARU- Obiceiuri de Sfintele Sărbători “Adormirea Maicii Domnului”

Păstrarea tradiţiei” este una dintre caracteristicile poporului român.

Primite ca moştenire de la strămoşi, fără însă a li se cunoaşte data exactă sau  împrejurările în care au apărut, tradiţia, obiceiurile, multe la număr, unele cunoscute doar pe plan local, de unde şi zicala: “câte bordeie, atâtea obiceie”, sunt respectate adesea cu sfinţenie.

Voi povesti unul dintre obiceiurile locului, aşa cum l-am pomenit de când mă ştiu pe lume, la care, cu ajutorul Lui Dumnezeu am participat, trup şi suflet, şi anul acesta, 2009, în comuna mea natală Mârşani, judeţul Dolj. Este vorba de Marele Praznic al “Adormirii Maicii Domnului”, sărbătoare cunoscută şi sub denumirea de “Sfânta Maria Mare”. După cum se ştie, această sărbătoare are loc în fiecare an, la aceeaşi dată de 15 august.

Cu mic, cu mare, locuitorii comunei cu toţii de religie ortodoxă, au fost cuprinşi de febra pregătirilor pentru a slăvi cum se cuvine, după datină, “Sântă-Măria” (aşa i se spune prin părţile locului).

După tradiţie, în acestă zi la mare cinste se află rodul viţei de vie: “de Sântă-Mărie se împart struguri”. Astfel, pe lângă feluritele bucate ce sunt puse pe colaci, cea mai mare importanţă o au strugurii. Struguri pe alese.

Forfota începe în sat din revărsatul zorilor, când femeile iau drumul cimitirului, să-şi tămâie morţii, aşa cum e obiceiul în zilele de duminică sau în zilele de Mari Sărbători de peste an. Indiferent cu ce ocazie, tămâiatul se face până în răsăritul soarelui.

După ce vin de la tămâiat, femeile încep să-şi rostuiască, după datină, colacii care urmează să fie împărţiţi la membrii familiei şi prin vecini, pentru sufletele morţilor. Astfel, în fiecare casă, pe mese trosnesc lumânările aprinse pe colacii încărcaţi cu bucate şi, bineânţeles cu struguri.

După ce termină de împărţit colacii, femeile iau drumul Bisericii. Însă nu oricum, ci ducând bucate cu care să iasă în întâmpinarea Domnului, “Ale Tale, dintru Ale Tale”. Din fiecare casă se duce cineva la Biserică. Acolo are loc adevărata Sărbătorire a Sfintei Marii, obicei moştenit din moşi-strămoşi, mărturie a păstrării Bunei-Credinţe în Dumnezeu şi Soborul Ceresc.

Pregătirile pentru mers la Biserică în această Mare Sărbătoare sunt speciale: colivă, liturghii, năprojnie, mulţi colaci, vin sau ţuică, multe şi felurite bucate gătite cu grijă şi dragoste ca să iasă dintre cele mai gustoase şi struguri dintre cei mai frumoşi. O femeie, mai ales una mai în etate, abia poate să transporte toate acestea: panerul într-o mână, iar legătura cu colaci într-o mână. Astfel, dimineaţa şi pe la prânz, pe drumul Bisericii are loc un du-te, vino de maşini sau căruţe. De altfel, se descurcă fiecare cum poate. Unele femei se folosesc de  roabe sau de cărucioare.

Femeile îşi întind feţele de mese în curtea Bisericii, direct pe pământ sau, mai nou, pe mesele de puţin timp construite. Îşi rânduiesc cu grijă şi  smerenie toate cele aduse de acasă şi apoi stau şi ele alături, aşteptându-l pe preot să vină să facă sfinţirea. Pe feţele lor se vede liniştea, împăcarea sufletească, mulţumirea că şi anul acesta, au avut cu ce să iasă înaintea Domnului, aşa cum este datina.

După săvârşirea Sfântei Liturghii şi citirea pomelnicelor, preotul iese în curtea Bisericii şi sfinţeşte cu cădelniţa din belşug fumegândă şi răspânditoare de miros de tămâie, de la un capăt la altul, cu răbdare şi respect, toate bucatele, în timp ce femeile îşi fac semnul crucii, smerite. Sclipesc în soare strugurii cu boabele lor ca nişte pietre preţioase de toate culorile! O frumuseţe!…

După ce bucatele sunt sfinţite, femeile se aşează alături, şi împăcate în suflet mănâncă ba din una, ba din alta, ca la un adevărat Praznic. Totodată îşi împărţesc una alteia câte ceva, spunând bogdaproste.

Apoi îşi împachetează totul şi pornesc către case, unde sunt aşteptate cu nerăbdare de cei din familie, pentru a pune masa cu toţii, gustul mâncării fiind deosebit de bun, fiindcă a fost sfinţit.

IOANA  STUPARU

***

În fotografiile alăturate am imortalizat câteva aspecte din obiceiul ce are loc în ziua de Sfânta Maria-Mare, (15 august), la Biserică, în comuna Mârşani, judeţul Dolj. In unele dintre fotografii, împreună cu consătencele sunt şi eu, Ioana Stuparu. (în bluziţă albă cu buline).

IOANA  STUPARU

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: