-Ionel Iacob Bencei:,,Un tată năcăjit”

„Mă Colă, mă, şi voi ortaşii mei, cum s-or stricat vremurili şi lumea… D-apoi cineretu. Ia ascultaţi se-m spusă mie săptămâna asta un paore cu care m-am întâlnit întâmplător pântr-un sat, om pă care nu l-am cunoscut, da’ l-am văzut tare mânios, că suduia cum îi venea la gură. Am căutat io să-l mai domolesc, după care îm dzase:

-Dragă, o bolundzat lumea! Bunăoară, io mi-s năcăjit că fişioru meu m-o spus az-gimineaţă că să duce la doctoru dă măsale şi, când-acolo, pă la v’dzase seasuri stâgă un veşin la mine, că baş ieram la capăt dă holdă cum săpam la cucuruz, şi-mi dzase:

-Dă tu cu sapa, că odrasla tea dă cu rumu…!

Io caut să-l contrez cum că fişioru meu îi plecat la oraş la doctoru dă măsele. El nimic şi mai mult că l-o văzut în sat la birt, unge trage tare să-i amorţască măsaua beceagă.

La amniaz iau sapa-n space şi dau o fugă acasă, ca să dăzleg viţălu la supt. Da trecând pă lângă birt şi audzând un bică de baltă cum borăia, „Ş-aşa beau oaminii buni”, dau să mă bag, când se să vedz, fişioru meu cânta de mama-focului, dară, văzându-mă, o-nzglemenit. Îi dzac:

-Păi, bine, mă, prăpăgitule, io la sapă şi tu la birt, îi frumos asta? La care se credz dumneata că-mi răpspunge pântră sughiţuri?

-Pământ ai vrut, pământ ai! Io am învăţat „Internaţionala” şi acolo spune:

„Pământu este-al celor harnişi,/ Cei leneşi plece unde vor!” Aşa că tu, harnicule, ce-ai dus la sapă şi io am vinit la birt.”

Audzând asta am scus cureaua şi l-am cuptuşit bine dă abia l-o scos birtaşu dân mâinili mele; nu atâta de milă, cât de frică să nu piardă un client. L-am lăsat în plata Domnului, da’ dăsară când vine la „şină” am să-i spun şi io se-am învăţat dă la tata şi dă la moşu-meu:

„Pământu îi a celor harnişi,/ Cei leneşi manse unge vor…! Da’ la masa mea, nu!”

M-am dăspărtat dă uică dându-m sama, încă o dată, cât dă înţălept îi paorili nostru. Şi cum lucrurili stau aşa, m-am pus în sara aia şi-am scris: „Cum să schimbă vremurili” (pag. 154):

Prima strofă: D’apoi, dragoi ţărani şi paori,/ Nu v-aţ oginit nicicând,/ Da’ cu vremurile ascea,/ Nu sciu, zău, se au de gând…! „Bunăoară, pă la sace/ ’S numai babe, numai moş,/ Prea puţâni d-ăi laţ în space,/ Buni de lucru, sănătoş…!”

(Mic fragment din cartea IOAN MICLĂU, SCRIERI ÎN PROZĂ, VOL.II, Bârda, Editura „Cuget Românesc”, 2007, pp.70-71).

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: