CEZARINA ADAMESCU:,,UN PRIETEN GRĂDINAR”

Căţelandrul jucăuş

Iată-l, s-a urcat acuş

Pe butoiul plin cu apă

Şi dintr-o brânduşă papă.

Ce tot papă cuţu-n zori?

Ia, parfumul unei flori.

Soarbe cuţu’ însetat

Din potirul parfumat.

Când sătul e de mireasmă

Bea din roua de agheasmă.

Şi când soarele stă sus

Căţelandrul doarme dus.

*

Orice lucru sau fiinţă

Îşi găseşte-o trebuinţă :

Apa, cerul şi pământul,

Ploaia, aurora, vântul,

Întuneric şi lumină

Se urmează, se îmbină,

Se-mpletesc, se-armonizează,

Zilele delimitează.

Cu parfumul şi culoarea

Ştie să mă-ncânte floarea,

Roua mă înviorează,

Stelele îmi luminează.

Numai luna mă îmbie

La visări şi poezie.

Soarele mă încălzeşte,

Tot frunzişul înverzeşte.

Vii prilejuri de uimire

Îmi oferă-ntreaga fire,

Tot ce este fenomen

Din natură, de-orice gen,

E util în fel şi chip,

De la firul de nisip,

Pân’ la norul cel hoinar :

Toate-s al naturii dar…

Darul nostru-al tuturor

Dăruit de Creator…

CEZARINA ADAMESCU

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: