CEZARINA ADAMESCU:,,UN PRIETEN GRĂDINAR”
Căţelandrul jucăuş
Iată-l, s-a urcat acuş
Pe butoiul plin cu apă
Şi dintr-o brânduşă papă.
Ce tot papă cuţu-n zori?
Ia, parfumul unei flori.
Soarbe cuţu’ însetat
Din potirul parfumat.
Când sătul e de mireasmă
Bea din roua de agheasmă.
Şi când soarele stă sus
Căţelandrul doarme dus.
*
Orice lucru sau fiinţă
Îşi găseşte-o trebuinţă :
Apa, cerul şi pământul,
Ploaia, aurora, vântul,
Întuneric şi lumină
Se urmează, se îmbină,
Se-mpletesc, se-armonizează,
Zilele delimitează.
Cu parfumul şi culoarea
Ştie să mă-ncânte floarea,
Roua mă înviorează,
Stelele îmi luminează.
Numai luna mă îmbie
La visări şi poezie.
Soarele mă încălzeşte,
Tot frunzişul înverzeşte.
Vii prilejuri de uimire
Îmi oferă-ntreaga fire,
Tot ce este fenomen
Din natură, de-orice gen,
E util în fel şi chip,
De la firul de nisip,
Pân’ la norul cel hoinar :
Toate-s al naturii dar…
Darul nostru-al tuturor
Dăruit de Creator…
CEZARINA ADAMESCU
Trackback this post