-Cezarina Adamescu:,,INVOCAŢIE”

Vino-mi-te, vino iară,
şi te adă,  adă-mi-te,
să aprinzi o stea amară
dintre stele nemurite.
.
Adu-mi viaţă din murire,
trage-mi cerul în priviri,
Mlajă întru nălucire
Pân’ la primele iviri
.
Ale tainicei Selene
Raiul înviind în gând,
când se prăbuşeşte-n vene
Sângele de dor, plângând…
.
Vino, palide Luceafăr,
ca pe valuri reci călcând
din imperiul încă teafăr
părăsit de nu ştiu când.
.
Vino să-mi aduci prinosul
şi pe frunte-aşează-mi laur
vin cu Dumnezeu Hristosul
pacea s-o presari pe plaur.
.
Nici nu ştiu cum să te-mbii
să-mi cobori, Luceafăr, dară,
Mort frumos cu ochii vii
şi cu sufletul pe-afară.
.
Şi mai adu-mi, strop de rouă,
apă vie şi nectar.
Să-mi acoperi – pleoape – două
cu parfum din flori de har.
.
Vin, pe buze cu mineiul
cu icosul şi psaltirea
şi mai adu-ţi martor, Teiul
să mă-nveţe ce-i iubirea.
.
Adu-mi plopul cel stingher
„Lacul codrilor albastru”
adu-mi cântecul de ler
înălţat în crug de astru
.
Că-n grădinile celeste,
Al Veronei sfânt Emin
Ne va fi, ne-a fost, ne este
Românesc destin.
Amin!

Gerar, 2010, Cezarina Adamescu

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: