MIRCEA DORIN ISTRATE:,,FILE DE ISTORIE GLORIOASĂ. ETNOGENEZA POPORULUI ROMÂN”

ISTORII                   

 

Din veacuri ce-s uitate în dungă de vecie,

Din cele amintite din câte vremea ştie,

Din borne ce străbunii le pus-au la hotare,

În candele de stele, pe-a vieţii lor cărare,

Ni-i scrisă veşnicia în file-ngălbenite,

Să ştim a da crezare la vremile slăvite.

.

Când din topite timpuri, rămase amintire,

La cele începute făcutu-s-a zidire,

În urcătoarea vreme, pe coaste de Carpaţi,

Noi început-am lumea, cu bravii noşti bărbaţi.

.

ZAMOLXIS, primul Moise, cu legile-i străbune,

Ne rânduit-a viaţa cu-a sa înţelepciune,

Sub el, împărăţia lărgitu-s-a-n hotare

Din margine de lume, spre soarele răsare,

Că veşnicitul nostru, cel întronatul zeu,

A fost al lumii TRACE slăvitul DUMNEZEU.

.

Atunci când timpuri aspre trecut-au peste lume,

Din despărţiri de neamuri făcutu-s-a un nume

La cruce de istorii, vitejii GETO-DACI,

Ce biruit-au timpul, umplând cu vreme saci,

Să-mi prindă rădăcină şi-aicea să-mi rămână,

Să-şi urce-n slavă seva, prin viguroasa vână.

.

Când soarta îşi întoarse de la pământul ista

Norocul şovăielnic, venit-a BUREBISTA

Să strângă rătăcite ciopoare din cea turmă,

Şi-n strungă să le-adune sub  încordata-i mână,

Ca să-ntărească neamul la vremi neprietenoase,

Ce-n zăngănit de arme erau în pragul casei.

Şi-atunci când soarta ţării stătea în cumpănire,

Că Roma împărată voitu-s-a-n lărgire,

Un DECEBAL urmat-a la frâiele puterii,

Să scape soarta ţării de visu-ngenuncherii.

.

Cu oastea sa-nstelată de dorul libertăţii,

Vitejii, lupii tineri şi-au pus, în schimbul vieţii,

Onoarea şi virtutea în marmura Columnei,

Să ştie-ntreaga lume că asta doar rămâne-i

Urmaşului ce vine, de vrea ca să trăiască

Vieţi fără ruşine, sub pronia cerească.

.

Trăirile de-atuncea, în focul celor lupte,

Mi-au fost la următorii exemple de virtute,

Simţind că ţara, neamul, şi sfânta libertate

Cu sânge şi-n onoare se cer a fi spălate,

Că jertfa fiecărui se pune pe altare,

Să dea putere ţării la visu-i de ’nălţare.

 

                       ****

Aceasta ni-i comoara rămasă moştenire,

Ce-o facem împărţită, s-o ţinem nepieire,

Ea singură-i în stare pe slab să-l înfioare,

Să-l umple de putere, să-l pună în vâltoare,

Să-l facă, de s-o cere, cel scut la viaţa ţării,

Sau ortul cel de plată, în schimbul neuitării.

 

……………………

 

 

LA OARBA, ÎN DEAL   

    

 

La Oarba, în deal, plânsă-i jalea cu ură,

C-aicea mi-a fost mincinoasă măsură

Ce frânt-a la vieţi de bărbaţi  în putere,

Lăsându-i ţărânii suprema avere.

.

La Oarba, în deal, scrisă-i a noastră scriptură,

Mormintele-s pagini, iar crucea-i gravură,

Cristoşi îs în ele, eroi nenfricaţi,

Cu visele scurse-n pomelnic de taţi.

.

La Oarba, în deal, moartea-şi are sălaşul,

Cea coasă ştirbit-a-ngânând părăstasul,

Pe creste avut-a cuibar de căţele

Ce Mureş roşit-a-n blestemele grele.

.

La Oarba, în deal, doarme-n somnu-i ostaşul.

Departe de casă-i plugarul, cosaşul,

Sub lespedea rece, şi-acuma visează

Că ţării-i de veghe în sfântă amiază.

.

Ce preţ are viaţa de-ostaş, lumânare

Aprinsă prea vrednic la ’nalte altare,

Şi-o filă-n a neamului cărţi de istorii,

Înscrisă cu sânge de aure-n glorii.

.

Străine, la Oarba de-ajungi pe-nserate,

Mai lasă-ţi privirea spre dealuri să-ţi cate,

Şi-o rugă-mi înalţă, c-aşa-i omenesc,

La cei care-aicea în somn veşnicesc.

 

Piosu-ţi omagiu le fie răsplată,

Şi lauri cunună primită la faptă,

Iar ţie, străine, în gând uşurare,

Că lor închinat-ai onor de-nalţare.

 

………………………..

MIRCEA DORIN ISTRATE


%d blogeri au apreciat asta: