-Nemeş Cristina Gabriela:,,Preţul succesului”

DIALOGURI POSIBILE

Motto:

”Dumnezeu a scris în lume drumul pe care fiecare om trebuie să meargă.  Trebuie numai să citeşti ce a scris El pentru tine.”

(Paulo Coelho)

PREŢUL SUCCESULUI

Viaţa, încă de la început şi până la sfârşit, înseamnă luptă.

Orice luptă presupune o victorie ori înfrângere. Gustul amar ori dulce care rămâne este cel care ne oferă linişte interioară şi o anume siguranţă. Acest lucru face parte din condiţia umană, căci observăm încă din perioada copilăriei  cum un copil luptă pentru  terenul de joacă ori pentru o jucărie, un adolescent luptă pentru iubirea sa, un student luptă pentru ideile sale. Am putea merge mai departe şi vom vedea că de fapt, întreaga noastră viaţă este o luptă: deseori suntem puşi în situaţia de a lupta pentru un examen, pentru căsnicie, pentru ideile noastre, pentru locul de muncă, pentru carieră, pentru viaţă.

Fiecare luptă nu poate sfârşi decât printr-o victorie ori printr-o înfrângere. Depinde de cât suntem dispuşi să oferim şi, de ce să nu,  recunoaştem, fiecare mic succes are un preţ al său.

Se spune că în viaţă omul nu poate avea totul. Eu cred că da!…..poate avea totul, doar că trebuie să existe un echilibru în ceea ce ne dorim  şi cât ne dorim. Important este faptul de a ne asuma un anumit risc: de a oferi un anumit preţ. Acest preţ ne oferă acea linişte interioară tânjită de fiecare. Însăşi viaţa este un mare dar oferit omului, iar opţiunile pe care fiecare vom le face în viaţă nu sunt nimic altceva decât certitudinea luptei noastre pentru a obţine ceea ce ne dorim, despre ceea ce credem că ne oferă bucurie, linişte şi fericire.

Cu aceste cuvinte, Victoria îşi întâmpina copiii şi nepoţii, care veneau în vizită deseori. Marea ei fericire era atunci când toată familia era împreună, doar atunci se oglindea în ochii adolescentini ai nepoţilor ei. Ştia neliniştile, întrebările ori problemele acestora, căci şi ea trecuse prin ele. Mai ştia că toate sfaturile ei vor trece pe lângă ei, căci de fapt, firea rebelă, adolescentină este dispusă să lupte pentru idealurile fireşti vârstei.

-Lasă-i că vor învăţa din greşeli, însăşi viaţa îi va învăţa ceea ce trebuie să facă şi cum să facă. Acum, să se bucure de viaţă, că sunt sănătoşi şi au atâtea planuri!….

Aşa spunea Victoria zâmbind, bucuroasă că-şi vedea copiii. Doamne, ce mai trece viaţa….copii mei au acum copii, ce şi-ar putea dori mai mult un om?

Slăbiciunea ei era  însă nepoata cea mică, cea care-i si purta numele. Fruntea înaltă, ochii albaştrii, pătrunzători, uneori melancolici, îi aduceau  amine de ea. Firea Victoriţei îi aminteşte de firea ei, luptătoare, de a obţine ceea ce-şi doreşte în viaţă.

De aceea pentru Victoriţa, bunica ei era punct de reper, dovada vie a unei femei care a reuşit în viaţă. Chipul luminos, liniştit, uneori radios era dovada vie că aflase secretul fericirii. De aceea, socoti că, singure fiind, era momentul să o întrebe ceea ce de multă vreme dorea să afle.

Apropiindu-se de bunica ei, se aşeză lângă ea. Aceasta îi zâmbise.

-Vino lângă mine,draga mea! Şi aşteptă răbdătoare ca Victoriţa să-şi deschidă sufletul.

-Bunico, când te afli în faţa unei probleme, cum ştii că ai făcut ceea ce trebuia?

-Simplu, draga mea. Există ceva care te îndeamnă să faci ceea ce trebuie să faci. Dacă ai procedat corect, inima ta va rămâne liniştită. Tot ceea ce vrei să faci, să faci cu  certitudinea lucrului bine făcut. Conştiinţa este cea care îţi va dicta cum trebuie să procedezi.

Şi cum voi ştii dacă ceea ce-am făcut este bine?

-Întotdeauna să-ţi asculţi inima, copila mea. Ea îţi va spune ceea ce trebuie să faci, pe ce cale trebuie să mergi în viaţă, ori  cine va fi alesul inimii tale. Niciodată să nu te minţi singură ori să accepţi compromisuri. Să-ţi cunoşti limitele dar, niciodată să nu te mulţumeşti cu puţin, e bine să fii prietenoasă, în primul rând, cu tine însăţi.

Copila zâmbi dulce, afirmativ, gândindu-se la toate planurile de viitor pentru care avea să lupte.

-Vezi tu, copila mea, viata nu este uşoară şi nu va fi presărată doar cu victorii. Uneori este bine să cunoşti şi gustul amar al înfrângerii. Aşa vei cunoaşte, în primul rând că eşti om, apoi, fiecare lecţie de viaţă va fi o treaptă pentru tine. Omul învaţă foarte multe atunci când greşeşte! Din micile greşeli poţi obţine marile victorii! Să ai grijă însă ca să nu  transformi aceste victorii în greşeli!….şi când spun asta mă gândesc că, omul este bine ca în viaţă, să nu uite niciodată de unde a plecat şi cu ce a plecat! Aşa, întotdeauna vei şti să preţuieşti cu adevărat succesul, reuşita, ceea ce ai.

Omul, cu adevărat învingător este cel care supravieţuieşte, în orice context al vieţii sale, care practic, ”prinde acel tren” ce nu trece prin gară decât o singură dată! Cine îşi mai aduce aminte de cel care a câştigat o singură bătălie? Important este ca în fiecare zi, în viaţa de zi cu zi, să ai o mică bătălie câştigată. Oricât de ocupată ai fi, la un moment dat, luptă cu timpul de va fi nevoie şi câştigă-l de partea ta, învaţă să fii deasupra timpului aşa încât tu să fii regina lui. Să ai un timp al tău, pentru tine, în care să evadezi din toate problemele. Vei vedea cât de important este acest lucru, la momentul potrivit!

Copila privi spre bunica ei admirativ. Îşi dorea să fie ca ea, să ajungă un om de succes, să facă ceva extraordinar cu viaţa ei, în viaţa ei. Avea atâtea vise, adolescentă fiind, vedea bine că este atât de important să ai un reper în viaţă, un model care să te inspire, care să te moralizeze, atunci când dai greş, cu alte cuvinte, să ai pe cineva care să te înveţe!….

-Însă nu este o regulă general valabilă, draga mea, zise zâmbind bunica ei. Fiecare om  are viaţa lui, aspiraţiile lui, puterile, voinţa  de a merge mai departe şi de ce nu, un drum al său, diferit de al celorlalţi oameni. Personalitatea, modul de gândire, toate darurile spirituale  care-l înzestrează, atât de frumos şi de elegant, sunt ceea ce-l fac biruitor. De aceea este bine ca omul să se cunoască pe sine, să conştientizeze ceea ce are şi să valorifice, să investească responsabil, în tot ceea ce face. Având acea putere anticipatoare, va şti când să continue şi când să se oprească.

Viaţa este precum o carte al cărei autor este omul. Fiecare filă scrisă, nu va putea fi corectată ori anulată. Este bine ca fiecare să aleagă cu grijă titlul, este foarte important. Fiecare poveste are tâlcul şi frumuseţea ei, depinde însă de om, dacă o va însufleţi sau nu.

-Aşa copila mea, viaţa nu are decât o simplă regulă: să fii corect cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Toate celelalte vor veni de la sine, dar tu trebuie să apreciezi corect totul. Atunci vei vedea că nu este greu nimic.

Victoriţa zâmbi şi mulţumi bunicii sale pe care o vedea ca pe o zână venită dintr-o poveste, anume pentru ea. Viaţa, dintr-o dată nu i se mai părea complicată ori o nebuloasă gata să o  înghită. Îi veni în minte proverbul, atât de real şi de actual: „cine nu are un bătrân să-l cumpere”. Ea avea unul, de preţ, care va dăinui veşnic în amintirea ei.

Prof.drd.Nemeş Cristina Gabriela


%d blogeri au apreciat asta: