Otilia Cazimir:,,Ghicitori”

GHICI! GHICI! GHICI!

ZI-I PE NUME!

Din grădina lui Mihai,

De sub tufe de urzici,

A ieşit un ghem de scai

Ca să caute furnici:

Uite-l acolo, uite-l ici…

Zi-i pe nume, cine-i?

Ghici!

CUM O CHEAMĂ?

Roşioară şi codată

Umblă noaptea prin poiată,

Şi la noi, şi la vecini,

Ca să cumpere găini.

De plătit, nu le plăteşte,

Dar pe loc le jumuleşte!

Cum o cheamă?

CINE NU-L CUNOAŞTE?

Chel ca-n palmă, bosumflat,

Zi şi noapte stă culcat.

S-ar scula şi el, vezi bine,

Însă curpenul nu-l ţine..

Cine nu-l cunoaşte?

Cine?

CINE-I OARE?

Merge, merge – greu ajunge!

Are coarne – dar nu-mpunge.

E ghebos

Şi fricos,

Iar când iese la plimbare,

Îşi ia casa de-a spinare.

Cine-i oare?

CE SĂ FIE?

Frunze n-are,

Nu-i nici floare.

În păduri şi pe ogor,

Prin grădini şi-n deal la vie,

Stă mereu într-un picior,

O umbrelă de hârtie..

Ce să fie?

(Selecţiuni din volumul OTILIA CAZIMIR, BABA IARNA INTR-N SAT… ŞI ALTE POEZII, Ediţia a II-a, Text îngrijit şi Cuvânt înainte de George Sanda, Ilustraţii şi copertă: Coca Creţoiu-Şeinescu, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1985).


%d blogeri au apreciat asta: