-Aurel Anghel:,,Poezii”

PRIETENUL PĂDURII

Eu ştiu în Crâng poiană minunată

Cu fluturi şi cu flori

În care am găsit odată

Paleta nesfârşită de culori…

Iar ce vedeţi nu e culoare.

Prietenul pădurii, trăieşte doar o zi,

L-am desenat, ca să te bucure

Cât vei trăi.

____________________________________

UMBLU UNEORI PRIN CRÂNG

(Unui bunic rămas singur)

În dimineţi de rouă şi cu ape pure

Hălăduiesc de-a lungul prin pădure.

Sunt oaze verzi de iarbă şi tristeţe

Pe care le cunosc din tinereţe.

Sunt pete de culoare pe un plai

Mă-ntorc o clipă:

-Hai, iubito, hai!

Sunt chiar aici lângă poiana noastră;

Aici a pus azi noapte Domnul o fereastră.

Te văd, de ce nu vii, te văd aproape

Ori sunt iluzii revărsate-n ape,

Aceste unduiri domoale

Ce scaldă rozul feţei tale.

Iubito, sunt eteric, sunt fragil

Precum îmi e şi numele: Virgil.

Mă-ntorc, te văd, eşti chiar aproape

Eşti cea mai pură unduire de pe ape.

Eşti pasăre cu aripile-n vânt

Pluteşti în zare pe pământ.

O aură a prins această zi

Am fost pe-aici, am fost, vom fi

Şi azi o clipă împreună

Din cer cad lacrimi, vin din lună,

Să spele chipul tău din ape.

Te-aştept, iubito, vino mai aproape.

____________________________________

MI-E DOR

Să scriu din nou o poezie

Să prind cuvintele din zbor,

Să suflu într-o păpădie

S-ajung în clipa următoare,

Aripă-ntinsă de cocor.

Să zbor, să zbor, să trec de nor,

Să fiu un veşnic călător.

Să nu mă mai opresc din cântec,

Să zbor, să cânt şi iar să zbor,

Să fiu din nou doar bucurie

De a pluti aşa uşor

Ca puful smuls de păpădie

S-ajung când vreau unde mi-e dor,

Să zbor, s-ajung o ciocârlie,

Cu glasul ei să mă-nfrăţesc.

Să cânt cu ea, să râd la soare

Din zbor să nu mă mai opresc.

Mi-e dor de Crâng, mi-e dor de ea,

Mi-e dor de nepoţica mea.

_________________________________

ARICIUL DIN CĂRARE

Un arici prostuţ din fire

A vrut să ne dea de ştire

Că-l ciupise o furnică

Drept în mijloc, de burtică.

Şi-a făcut din ţepi saltea

Pe burtă se scărpina,

Stând cu ochii drept în soare

Şi cu ţepii pe cărare.

-Dă-te frate, la o parte,

Bicicleta nu-i departe,

Vezi, te calcă, te fărâmă…

A strigat la el o râmă.

A sărit ariciu-n sus,

Ţepii-n calea ei şi-a pus.

Fata-i tare supărată,

Are roata dezumflată.

__________________________________

BUBURUZA

Buburuza mititica

Aplecase floricica

Să se ridice cu ea

Până sus la rămurea.

Uite, o altă surată

Era tare ocupată.

Cocea bob de mac în spuză

Mâncare se buburuză.

Aburul ca o beteală.

Îi dăduse ameţeală.

-Ce tot faci, ce pregăteşti?

De trei zile roboteşti…

Rochiile aurite

Pentru cine-s pregătite?

Vino sus, nu mă-ntreba,

Mai bine m-ai ajuta.

Vor sosi mâine în zori

Primii noştri peţitori.

___________________________

DARURI CEREŞTI

Fii blândă, copilă,

Eşti bobul de rouă

Eşti buna mea dimineaţă

Când plouă cu rouă,

Când pânza de ceaţă

Mi-arată Crângul

Cum se trezeşte la viaţă.

Brebenei, viorele, verdeaţă.

Fântână cu boabe de rouă,

Răcoare-n adânc,

Mai plouă, copile,

E rouă în Crâng.

Boabe de rouă

Daruri cereşti

În ziua când plouă cu boabe de rouă

Priveşti cum creşte

Crenguţa de corn,

Cu boabe de rouă….

_____________________________________

PLOAIE DE ROUĂ ÎN ZORI

Roua se-ascunde-n noi

Plâng trandafiri timpurii.

Mi-e dor de ploi,

De amintirile mele târzii

De roua din glas de copii.

E roua, darul ceresc

La îngerul păzitor mă gândesc

Plouă cu lacrimi de înger

Cu lacrimi de mamă,

De copil necăjit,

COPILĂRIE, CE MULT TE-AM IUBIT!

AUREL ANGHEL (Buzău)

27 decembrie 2008

(Selecţiuni din volumul de versuri pentru copii: Crângul cu pitici şi cu bunici, Editura Omega, Buzău, 2007)


%d blogeri au apreciat asta: