Ioana STUPARU:,,Ne vom aminti mereu de scriitorul Artur SILVESTRI”

Nu, nu pot fi daţi uitării cei plecaţi în Lumea sufletelor! Nu te lasă amintirile… Chiar fără să-ţi propui, îţi vin în minte numeroase întâmplări, momente în care au răsărit firicele de proiecte sau chiar au înflorit şi au dat roade. Aceste momente m-au impresionat dintotdeauna, mai ales cele benefice, care au lăsat urme remarcabile, unele vizibile, altele purtate doar în suflet.

Un moment benefic a fost pentru mine întâlnirea virtuală cu scriitorul ARTUR SILVESTRI, iniţiatorul uriaşului şi poate unicului program “Asociaţia Română pentru Patrimoniu” (ARP).

La scurt timp după ce am luat cunoştinţă cu ARP, împrejurarea a făcut să scriu o proză scurtă intitulată “Motivaţie”, pe care am trimis-o la revista Lumea Satului. Prin aceasta am vrut să trag şi eu sistemul de alarmă, faţă de lăsarea de izbelişte a agriculturii. Motivul creaţiei articolului a pornit de la revolta ce am simţit-o pentru nişte căpşuni din import, aspectuoase, dar fără gust. În materialul respectiv fac referire la românii care au trecut peste hotare, să lucreze terenul altor ţări, lucru ce-l puteau face şi acasă, unde ar fi produs căpşuni cu gust, din pământ românesc, eu fiind o persoană în care patriotismul dă în clocot.

Viaţa mi-a demonstrat adesea că nimic nu este întâmplător…

Răsfoind în acea perioadă prin revistele ARP, mi-a atras atenţia un articol ce se referea la căpşuni şi era semnat de Ioan Miclău din Australia. Conţinutul articolului m-a surprins, ceea ce mi-am zis: “Iată, domnule, doi români care gândesc la fel, în acelaşi timp deşi locuiesc pe continente diferite!”. Constatarea  i-am făcut-o cunoscută domnului ARTUR SILVESTRI, iar ca demonstraţie i-am trimis textul meu intitulat “Motivaţie”.

A doua zi am avut o surpriză extraordinară, printr-o scrisoare primită din Australia, de la scriitorul Ioan Miclău. Cu mari emoţii şi cu lacrimi în ochi am citit acea scrisoare a unui suflet ce ardea de dor de ţară! Spunea că domnul ARTUR SILVESTRI îi transmisese din cele ce-i scrisesem eu. Totodată îi trimisese şi textul “Motivaţie”, care a şi fost publicat în Revista Iosif Vulcan din Australia, revistă condusă chiar de scriitorul Ioan Miclău.

Am răspuns cu drag şi preţuire cuvintelor deosebite şi gestului domnului Ioan Miclău, iar după scurt timp am compus şi i-am dedicat poezia intitulată DORUL – DOR, pe care, ulterior a publicat-o în Revista Iosif Vulcan.

DORUL – DOR

Dorul meu rămas în sat,

Dorul tău rămas în ţară,

Cine le-o fi alintat

De cu zori sau de cu seară,

Când de DOR au lăcrimat?

Dorul meu săltând în joc,

Dorul tău săltând în cântec,

Le-a cuprins peste mijloc

Taina unui vechi descântec

Cu miros de Busuioc.

În poezie fac referire şi la mine, cea cu sufletul arzând de Dor după meleagurile natale, bănuind că Dorul arde la fel, neţinând cont de distanţe.

Iată cum, într-un moment benefic, spiritul scriitorului ARTUR SILVESTRI s-a aflat la locul în care tocmai se  intersectau două gânduri asemănătoare, deşi răsăriseră la mare distanţă unul de altul.

Colaborarea şi prietenia mea cu domnul Ioan Miclău din Australia, i se datorează Marelui Om ARTUR SILVESTRI.

Nu, nu poţi să-i uiţi pe cei plecaţi în Lumea sufletelor!

NUTE LASĂ AMINTIRILE!

IOANA  STUPARU

Noiembrie 2009

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: