-Cezarina Adamescu:,,De-a verbele şi de-a proverbele”

Cine ştie să spună ce-i acela un proverb?

Cum, nu ştie nimeni? Fierb. Bine, fie. Staţi un pic. Am să-ncerc să vă explic.

E o vorbă înţeleaptă, care-i aptă să te-nveţe ce e bine şi ce-i rău, care este rostul tău, cum să te comporţi în lume, căci, se ştie, totdeauna, omul la necaz, ca şi la bine, a fost pus pe glume.

-Haideţi să-nvăţăm şi noi, câteva proverbe vechi, îmbrăcate-n straie noi :

.Dimineaţa poartă aur în gură ca o cuminecătură bună pentru orişice făptură.

.Până nu plouă nu se fac ciupercile şi nu se umplu cu apă balercile.

.N-o să ai nicicând noroc dacă-nchizi soarele-n obroc, sau mai rău, în poloboc.

.Nici în casă, nici afară, nici în curte, nici pe scară, poate lesne să o sară orişicine, dacă e închisă bine – uşa tanti mele Puşa.

.De mănânci un ghem de coarne, îţi apare-ndată-un corn, care poate să răstoarne, toate mâţele din horn.

Îndrăznesc mai cu sfială să vă spun acum o fantezie proverbială.

Cine trage spuza doar pe turta lui

Apă-n piuă bate cu un şubred cui.

Fiindcă niciodată nu poţi din ţânţar

Face la comandă ditai armăsar,

Nu bea când ţi-e sete dintr-un pumn străin

Apă să te saturi, că va fi un chin.

Gura păcătoasă adevăr grăieşte.

Cine vede lupul, nu-i mai trebuieşte;

Şi pe cât de multe, s-ar afla bordeie,

Veţi găsi în ele, atâtea obiceie.

Calul de plocoane, nu-l căta la dinţi

Fiindcă-s mai aproape dinţii de părinţi.

Cine a văzut lupul dacă-i modru

Nu-i mai vinde pielea ursului în codru.

Apa dacă trece, pietrele rămân,

Ce pot face astăzi n-are rost s-amân.

Totdeauna fierul, cât e cald să-l baţi,

Nicidecum pricină n-are rost să caţi.

Nu-ncerca uleiul peste foc să-l torni,

Cu o buturugă mică de vrei să răstorni

Carul cel mai mare, să nu-l pui nicicând

Tras să fie-n hamul boilor de rând.

Numai aguridă au mâncat părinţii

Fiindcă la odrasle, strepeziţi li-s dinţii.

Tot bătând tu şaua să priceapă iapa

Vezi să n-ajungi mâine, muncitor cu sapa.

Cine cheltuieşte peste ce câştigă

N-are niciodată-n casă mămăligă.

Nu întinde coarda tare că se rupe

Nici măcar ţărâna nu poate s-astupe

Gura lumii care-i slobodă sadea,

Până nimereşte tot într-o belea.

Cine dă nu uită, uită cel ce ia.

Nu-mbrăca mantaua doar la vreme rea.

Cin’ s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt.

Furtul inimioarei nu se cheamă furt.

Dacă eşti a cincea roată la căruţă

Nu sta niciodată, fiindcă nu te cruţă

Între un ciocan şi o nicovală

Fiindcă este negreşit greşeală.

Şi lăsând deoparte trebile urgente

Cătinel grăbeşte, sau “Festina lente”.

Dragii mei, cu-aşa un joc, nu te plictiseşti deloc.

E destul de lesne, nu pot spune nu

Însă vreau acuma, să-l continui tu.

14. octombrie 2008 Cezarina Adamescu


%d blogeri au apreciat asta: