-,,Lumea poveştilor”

LUMEA POVEŞTILOR

Hai să-ţi spună ţie moşu

Vechi poveşti de dinainte ,

Cu-mpăratul cela roşu

Şi voinici cât bob de linte .

Feţi-Frumoşi cu păr de aur ,

Şi Ilene Cosânzene

Ce-s ţinute de balaur

În castele cu crenele .

Cai cu aripi fermecate

Şi bătrâne vrăjitoare

Din ruine de palate

Ori ştiute vrăjitoare .

Lac cu nuferii de aur

Şi prundiş de diamante

Ce-n coroana sa cu laur

Ţine stelele din noapte .

Şi-ncă multe ţi-oi mai spune

Doar să vrei să mă asculţi ,

Vino dar în ceea lume

Pe caluţi focoşi şi iuţi .

Ne vom pierde in poveste ,

În cel vis sub clar de lună

Ca-nainte mult mai este

Noaptea fie-ţi paza bună!

PERPETUUM CĂLĂTOR

Pe Eminescu călător

Îl căutam în cele stele ,

El şi-a facut din vise zbor ,

Iar nouă aripi pentru ele .

Pe Eminescu călător

Îl cautam în doruri grele ,

El în a inimii pridvor

Le-a tăinuit , acol să-mi steie .

Pe Eminescu călător

Îl cautam pe lac cu iele ,

El vraji facut-a la izvor

Şi-n apă pus-a praf de stele .

Pe Eminescu călător

Îl căutam în cea iubire

El însemna al nostru dor

Cu sâmbure de fericire .

Pe Eminescu călător

Îl osândim la veşnicire ,

Ne fie vis şi dor de dor

În scurta noastra vieţuire .

Pe Eminescu călător

L-om dăltui în nemurire ,

Ne fie-n veci rătăcitor

Şi parte fie-ne-n iubire .

El Eminescu călător

Ne fie margini de uitare ,

Şi-altar la dragoste şi dor

Şi leacul dulce de-alinare .


%d blogeri au apreciat asta: