-,,Copilărie ardeleană”

Eu am crescut cu Făt Frumos

Şi mângâiat de Cosânzeana

Din caier de poveşti am tors

Vis aripat, fără prihană.

Şi măr de aur am furat

Păzit de aprigul balaur ,

Cu Spânul cela m-am luptat

Să fiu încoronat cu laur.

De Alba ca Zăpad’-apoi

De cei pitici înconjurată,

Au plâns cu lacrimi ochi-mi goi

Că iar murise, înc-o dată.

Iar în Punguţa cu doi bani

Am strâns poveşti şi amintiri

Pe care le-am purtat în ani

Precum frumoasele iubiri.

Când părăsit-am toate astea

Urmându-mi lunga mea cărare,

În suflet am păstrat POVESTEA

Cu-a fost odată-n lumea mare…

Cum să mă-ntorc la începuturi

Să fiu copil fără prihană,

Să depăn vis uşor de fluturi,

Să n-am pe suflet nici o rană.

As da averi ce adunat-am,

Aş da şi bani şi-aş da de toate

Şi veşnicia ce furat-am,

Să fiu COPIL, de se mai poate.

(Tg. Mureş) Mircea Istrate Dorin

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: