-,,Isprăvile iernii”

BUN VENIT, IARNĂ!

Iarnă dragă-mi pare bine

C-ai venit din nou în ţară

Căci ne vom distra cu tine

De-acum până-n primăvară!

.

Toţi copiii, mari şi mici,

Te-aşteptăm cu drag să vii,

Căci tu, când soseşti pe-aici,

Ne-aduci multe bucurii.

.

Moşul nostru bun şi drag,

Prietenul copiilor

Va sosi din nou în prag,

Solul bucuriilor.

––––––––––––––––

MÂNIOASA

Baba Iarna e geroasă

Şi nespus de mânioasă.

Cică e nemulţumită

Că n-a fost bine primită!

.

De trei zile se răzbună

Şi pe geamuri tot adună

Flori ciudate, ca pictate

Cu penele îngheţate.

.

Nu dă voie să mai cadă

Nici un mic fulg de zăpadă,

Dar în patru zări trimite

Vânturile ascuţite.

.

Totuşi, nouă nu ne pasă.

Deşi e o zi geroasă,

Ne luăm haine mai groase,

Ori stăm cuminţei în case.

––––––––––––––––––

IARNA

Astăzi peste-ntregul sat,

Din senin, s-au adunat

Nori, mormane de zăpadă,

Ce-au pornit la promenadă.

.

De la geam pot să privesc

Fulgii mari, ce-n joc plutesc,

După care se depun

Pe pământul cel străbun.

.

Pe uliţe se adună

Mulţi copii, cu voie bună,

Iar pe dealul de la vie

Este mare veselie.

.

Acolo-n deal e derdeluş,

Vin copii la săniuş.

Băieţei, dar şi fetiţe,

Se întrec la săniuţe.

–––––––––––––––

ZI DE IARNĂ

Este iarnă, dar frumos.

Totul este alb: pe jos,

Pe copaci, pe-acoperiş…

Soarele, cam pe furiş.

.

Mai trimite vreo ocheadă,

Pentru că ar vrea să vadă:

Baba Iarna ce mai face?

Ies copiii să se joace?

.

Îl zăreşte în ogradă

Şi pe omul de zăpadă.

Cu o rază îl răsfaţă

Doar puţin, căci se dezgheaţă!

.

Au ieşit de prin căsuţe

Şi mai multe vrăbiuţe,

Vesele, nevoie mare,

Că simt razele de soare.

–––––––––––––––

OMUL DE ZĂPADĂ

Numai ce s-a aşezat

Neaua peste-ntregul sat

Şi în curţi pot să se vadă

Mai mulţi oameni de zăpadă.

.

Unul e chiar în uliţă.

Pe cap are o oliţă,

Iar pe umeri a primit

Un palton mai învechit.

.

Un băiat foarte ştrengar

Îi mai pune şi-un fular.

Două dopuri de la suc

Ne privesc, iar ca „năsuc!,

.

De la o fetiţă, are

Chiar un morcov, mult prea mare.

-Dar la gură ce-o avea?

Cred că e o pătlăgea!

.

Roşie şi îngheţată,

Chiar destul de bine-arată.

Un copil mai zvăpăiat

Şi o mătură i-a dat.

Doar c-o mână el o ţine,

Arătând că-i e ruşine.

Un căţel cu chef de sfadă

Îl tot latră, să se vadă

.

Că e tare supărat,

Pentru cât e neglijat,

Ba, gelos chiar se gândeşte:

-Oare nu se mai topeşte?

––––––––––––––

SOLSTIŢIUL DE IARNĂ

Este iarnă şi e ger.

Fulgi se cern, mărunţi din cer.

În trei zile, pot să spun

Că soseşte Moş Crăciun.

.

Ziua s-a tot micşorat,

Fiindcă ore i-a cedat

Nopţii. Ea se tot lungeşte

Căci SOLSTIŢIUL iar soseşte.

.

Chiar în douăzeci şi doi

Decembrie, să ştiţi voi,

E distanţa cea mai mare

De la noi până la soare.

.

Sigur că această noapte

Cea mai lungă-i dintre toate,

După cum această zi

cea mai scurtă zi” va fi.

.

După solstiţiul de iarnă,

Câte-un pic, noaptea întoarnă

Orele împrumutate

Surioarei micşorate.

.

Totul se întâmplă iară

Când e solstiţiul de vară,

Numai că atunci va fi

Noapte scurtă, lungă zi.

––––––––––––––––––

DECOR DE IARNĂ

Iarna, îmblânzită parcă,

Ne invită iar la joacă.

Chiar se pare că regretă

Gerul şi, cu o baghetă,

.

Face semn ca orice nor

Să se scuture uşor,

Astfel ca din cer să cadă

Mici steluţe de zăpadă.

.

Atmosfera-i minunată,

Ca un basm frumos arată.

Ies copiii, mulţi, pe stradă

Să se joace cu zăpadă.

–––––––––––––––––

SINGURĂTATEA OMULUI DE ZĂPADĂ

Stă în curte părăsit

Şi se-ntreabă: Ce-am greşit?

Nimeni nu m-a întrebat

De mi-e frig, dac-am mâncat,

Astă noapte de-am dormit,

Ce mai fac, sunt fericit?…

Singurel toţi m-au lăsat!

Cică au de învăţat!

––––––––––––––––––-

PROMOROACĂ

Peste câmpuri este pace.

Iarna a-nceput să-şi facă,

Dovedindu-se dibace,

Pardesiu de promoroacă.

.

Pentru asta-ntr-una cerne

Ace reci, dar delicate;

Iscusită, le aşterne

Peste pomi şi peste toate.

.

De la soare se strecoară

Câte-o rază curioasă

Şi, privind-o într-o doară,

Face haina mai lucioasă.

.

Un cadou vrea să le facă

Oamenilor şi tot cerne

Sita ei cu promoroacă

Peste păr, sprâncene, gene…

–––––––––––––––-

IARNĂ GENEROASĂ

Mult a nins şi ninge iară.

Mari troiene-s pe afară.

Câmpurile semănate

Acum sunt asigurate,

.

Căci zăpada cea pufoasă

E precum o haină groasă.

Gerul, cât se străduieşte

La seminţe nu răzbeşte.

––––––––––––––––-

GENEROZITATE

Plâng copacii desfrunziţi,

Că-s de viaţă părăsiţi.

Fructele-au fost recoltate,

Iar apoi frunzele moarte,

.

Câte una, au căzut,

Ca să facă aşternut

Micilor vietăţi care

Au intrat în hibernare.

.

Peste ele se aşterne

Şi zăpada, se ce cerne

Şi îngroaşă plăpumioara,

Până vine primăvara.

.

Iarna-mbracă, generoasă,

Pomii, cu zăpadă groasă.

Astfel ea vrea să-i răsfeţe

Ca, de frig, să nu îngheţe.

–––––––––––––––

NINGE!

Fulgi pufoşi, de vată moale,

Se aştern pe deal, pe vale.

Creşte stratul de zăpadă

Sorinel ar vrea să vadă:

.

-Nu cumva s-au adunat

Şi alţi băieţei din sat,

Îmbrăcaţi bine-n cojoace,

Împreună să se joace?

–––––––––––––––––

ZI GEROASĂ

Stau ascunşi în vizuină

Lupul rău, vulpea haină,

Şi alte vieţuitoare,

Renumite prădătoare.

.

Oricât de sâcâitoare

Le e foamea, gerul mare

Nu permite să mai iasă

După hrana cea gustoasă.

.

Micile vieţuitoare,

Ce constituie mâncare,

Stau şi ele amorţite,

În pământ bine pitite.

––––––––––––––––

NOAPTE DE IARNĂ

La geam, iată, a venit

Noaptea rece-n văl cernit

Şi aruncă dintr-o dată

O grădină îngheţată.

.

Flori ciudate se aşează

Chiar pe geam, parcă-l pictează,

Iar el, fără apărare,

Tot îngheaţă, apoi moare.

––––––––––––––––––

IARNA PE STRADĂ

Strada e acoperită

De o gheaţă nesfârşită.

Dimineaţă, o bătrână

Chiar şi-a fracturat o mână.

.

Toţi şoferii, grijulii,

Mai ales pentru copii,

Merg încet, cu grijă mare.

Iată şi Gigel apare

.

Cu patinele iubite

Care parcă sunt vrăjite.

A trecut doar un minut.

Băieţelul a căzut

.

Tocmai când urma să vină,

Încărcată, o maşină.

Cu noroc, de astă dată,

S-a oprit chiar lângă roată.

.

De-ar fi fost accidentat,

Prea uşor n-ar fi scăpat.

Azi, Gigel a învăţat:

Strada nu-i pentru jucat!

––––––––––––––––––

LA JOACĂ

Adunate-s în ogradă

Mari troiene de zăpadă.

Ies copiii să se joace,

Fiecare cum îi place.

.

Unii stau chiar în zăpadă

Fără chiar să se mai vadă,

Alţii bulgări vor să facă,

Ori în lupte să se-ntreacă.

.

O pisică, rău zbârlită,

Îl tot scuipă, necăjită,

Iar Lăbuş are chef mare

Să-i agaţe de picioare.

Sus, pe-un nor ce nu mai are

Nici o urmă de ninsoare,

Soarele se odihneşte

Mulţumit şi le zâmbeşte.

––––––––––––––––

CU SĂNIUŢA

Mihaela şi Sorin

Au trecut prin mare chin:

Au avut de reparat

Sania, căci s-a stricat.

.

Amândoi s-au străduit,

Dar nicicum n-au reuşit.

Pe la prânz, înapoiat

De pe unde-a fost plecat,

.

Tăticuţul le repară

Mult dorita sănioară

Şi, fără să-l fi rugat,

Repede s-a „înhămat”.

.

-Mihaela, ce drăguţ,

Avem chiar şi un căluţ!

-Dii, căluţ, mai repejor,

Înaintea tuturor!

.

-Lasă-l tu, mai domolit,

Nici măcar nu l-am hrănit

Şi, de-l vede „mai…ceva”,

Ni-l deoache careva!

.

-Bine zici tu, Sorinel!

Stai, căluţ, mai uşurel,

Nu cumva să oboseşti!

Ciocolată nu doreşti?

–––––––––––––––-

INVENTATORII

Costinel, Mihai şi luş

Au făcut un mic gheţuş,

Unde credeţi? În ogradă!

Au turnat peste zăpadă

.

Apă. Când a îngheţat,

Evrica! Ei au strigat.

Cu patinele pe gheaţă,

Chiar şi astăzi dimineaţă

.

Vreo trei ore s-au tot dat

Şi de toate au uitat.

L-au numit ca asistent

Pe Azor cel vigilent,

.

Care latră, dă din coadă,

Pentru ca cei trei să vadă

Că se simte onorat.

Totuşi, a cam îngheţat!

–––––––––––––

MOŞ CRĂCIUN

Mai e timp foarte puţin

Şi din nou moşul blajin,

Cu obraji îmbujoraţi

Şi cu sacii încărcaţi.

.

Va sosi din nou în case,

Aducând daruri frumoase.

Fericiţi noi îl primim

Şi, desigur, îl iubim.

.

Din zăpezi îndepărtate,

Moş Crăciun le ştie toate:

Fiecare ce-şi doreşte,

Fiecărui ce-i lipseşte,

.

De ni-i sufletul curat,

Tot ce noi am învăţat,

În ce fel ne-am comportat,

Pe cine am supărat…

.

Scrisori multe el primeşte

Şi pe toate le citeşte.

Deşi este cam târziu,

Vreau şi eu ceva să-i scriu.

––––––––––––––-

SCRISOARE PENTRU MOŞ CRĂCIUN

Moş Crăciun, tu, când soseşti,

În caleşti împărăteşti,

Toată lumea fericeşti,

Căci nespus de darnic eşti!

.

Tu eşti moşul fermecat,

Ce intri neobservat

În case unde-s copii

Ce te-aşteaptă iar să vii.

.

Te rog, dacă-ţi faci un plan

Special pentr-acest an,

Să ai grijă şi să treci

Prin subsolurile reci,

Unde oameni fără bani,

Oameni simpli şi sărmani,

Îşi trăiesc viaţa mizeră

Şi nimic chiar nu mai speră.

.

Moş Crăciun, cu bunătate,

Mută-i tu în altă parte,

Şi adună-i de pe-afară

Şi le fă viaţa uşoară!

–––––––––––––––––

LA COLINDAT

Azi e zi de sărbătoare

Peste-ntregul sar;

Mulţi copii, cu încântare,

Merg la colindat!

.

Deşi gerul este mare,

Nici n-au remarcat.

Nu le trebuie mâncare,

Merg la colindat!

.

Se aude-n depărtare

Câte un lătrat,

Dar nici unul frică n-are,

Merg la colindat!

––––––––––––––––––––

ÎN SEARA DE CRĂCIUN

Dragi copii, în astă seară

Moş Crăciun soseşte iar!

Sigur, fiecare ştiţi

Că primiţi ce vă doriţi!

.

Moş Crăciun, azi m-am gândit

Că ai mai îmbătrânit,

Poate chiar mai sărăceşti,

Uneori mai oboseşti…

.

De aceea-s necesare

Câteva mici ajutoare.

Dacă tu nu reuşeşti,

Uneori, să mai soseşti,

.

Noi, cei care am primit

Darul tău nepreţuit,

Şi altora putem da,

Ca fiind din partea ta.

Cred că fiecare ştie

Cât de mare bucurie

Vezi pe faţa cuiva

Care a primi ceva.

.

Astfel, cel c dăruieşte

Singur chiar se răsplăteşte,

Căci în inimă el are

Bucurie, nu-ntristare.

–––––––––––––––––––

IARNĂ CU SOARE

Ţurţurii de pe la case

Fac din lacrimi pârâiaşe.

Plâng într-una, necăjiţi

Că-s de soare încălziţi.

.

Gheaţa s-a topit pe stradă,

Iar nămeţii de zăpadă

Şi ei foarte supăraţi,

În pâraie-s transformaţi.

.

Mulţi copii s-au adunat

La o margine de sat

Şi se joacă fericiţi.

-Nu veniţi ca să-i priviţi?

–––––––––––––––––––––-

ULTIMA ZĂPADĂ

Ninge! Ultima zăpadă!

Fulgi zglobii se-aştern pe stradă,

Dar în strat nu reuşesc

Să se-adune, se topesc.

.

Norii scot din magazii

Fugii toţi, bătrâni, copii,

Şi-i trimit, neapărat,

Să se-aştearnă într-un strat.

.

Şi-a adus aminte-un nor

C-ar avea un…colţişor

Unde, pentru „zile rele!,

Stau închişi după zăbrele,

.

Deci sunt bine încuiaţi,

Norii cei mai zvăpăiaţi.

Ei le vor „salva onoarea”,

Căci vor înteţi ninsoarea.

––––––––––––––––––

FULG RĂTĂCIT

Pe o ramură golaşă,

Poposeşte, obosită,

O micuţă stea, gingaşă…

Din ce ţări o fi venită?

.

-Sunt un fulg! Cu nerăbdare,

Spre pământ azi am pornit,

Dar acum ce rău îmi pare

Singurel, m-am rătăcit.

.

Nici o frunză, nu prea mare,

Să m-acopăr, nu găsesc,

Nu am fraţi, nici surioare

Şi mă tem…de mă topesc!

-_______________________________

ZĂPADĂ TIMPURIE

De o săptămână-ntreagă

Vremea tare s-a schimbat,

Tot lăsând să se-nţeleagă,

Despre toamnă c-a plecat.

.

Este frig şi vântul bate,

A plouat neîncetat.

Au căzut frunzele toate

Şi pământul a-ngheţat.

.

Norii negri se adună

Foarte ameninţători,

Arătând că nu-i a bună,

Pregătiţi sunt de ninsori.

.

Ciori în cârduri rotitoare

Spun că nu e de glumit,

Că miroase a ninsoare

Şi că iarna a sosit.

.

Parcă vrând să întărească

Pronosticul stabilit,

A-nceput să fulguiască.

-Fulgilor, bine-aţi venit!

–––––––––––––––––––

VINE IARNA!

S-a răcit aşa de tare

Încât ne-am şi speriat.

Pe alocuri, chiar, se pare,

Iarna s-a şi instalat.

.

Păsările migratoare

Au plecat în zbor forţat,

Gâzele, prevăzătoare

S-au ascund imediat.

.

Vizuinele sunt pline

Cu provizii din belşug,

Ce-s ascunse foarte bine,

Dovedind chiar meşteşug.

.

În cămările ticsite

Cu gume conservate,

Pentru iarnă pregătite,

Rafturile-s uşurate.

.

Pe ogoare-i încă treabă,

Se lucrează cu mult spor;

Boabele-s primite-n grabă

De pământul roditor.

OLIMPIA SAVA

(bibliotecară – Şcoala 33 Galaţi)

27 decembrie 2008

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: