-,,Regăsite (uni)versuri”

VREAU

De când eram mai mică

Vreau să te strâng la piept,

Să-ţi spun că nu-ţi port pică,

Să ştii că eu te iert.

Să ştiu că-mi eşti părinte,

Să-mi spui că mă iubeşti,

Ca pe-un copil cuminte,

Cu drag să mă priveşti.

De gâtul de părinte

Aş vrea să mă agăţ

Vreau tata să m-alinte

Şi eu vreau să-l răsfăţ.

PUTEA-VOR EI SĂ ÎNŢELEAGĂ?

În jurul meu, copiii, roată,

Aşteaptă să le povestesc

Dacă-mi e greu fără un tată.

Să le răspund, nu mă grăbesc.

Şi ce-aş putea să le spun, oare,

Că-mi este bine şi nu-mi pasă,

Când inima nespus mă doare,

Şi bate-n piept, neputincioasă?

Putea-vor ei să înţeleagă

Dorinţa mea cea mai fierbinte,

Să am şi eu o zi întreagă

Un tată care să m-alinte?

CE MULT AŞ VREA!…

În parc, pe o alee-n floare,

Un grup de copilaşi privesc,

Ce-s, cu părinţii la plimbare,

Nepăsători, tot ţopăiesc.

Mai neatentă, o fetiţă

S-a-mpiedicat şi a căzut,

Făcându-şi rană la guriţă.

Ce mare zarvă s-a făcut!

Mămica, tare speriată,

A mângâiat-o drăgăstos,

Iar tatăl ei o ia îndată

În braţe de bărbat vânjos.

E mult aş vrea să fiu copila

Ce s-a lovit când a căzut!

De mine, mă cuprinde mila:

Aşa ceva eu n-am avut!

CUMPĂR INIMĂ DE TATĂ!

Cumpăr inimă de tată,

Şi nu-mi trebuie prea mare,

Să iubească doar o fată,

Că doar una tata are!

Pentru că are-al meu tată

Inima foarte-mpietrită,

Ce nu ştie cum să se bată

Spre a fi şi eu iubită!

Cumpăr inimă de tată

Şi plătesc oricât e drept,

Doar să fie transplantată

Chiar la tatăl meu în piept!

AR PUTEA

A sosit prin poştă, iară,

Pensia alimentară.

Tata crede că astfel

Voi trăi şi fără el.

Nici măcar nu bănuieşte

Un copil ce greu se creşte.

N-o să-mi cumpăr lucruri noi

Că am alte mari nevoi.

Însă tata ar putea,

Cu efort mai mic să-mi dea

Un crâmpei de vorbă bună,

Cinci minute împreună,

Sau măcar o licărire

De iubire în privire,

Un copil, dacă-l iubeşti,

Cu puţin te mulţumeşti.

DOR DE PĂRINTE

Este zi de sărbătoare.

Inima în piept mă doare.

Că trecut-au ani destui

Fără să-mi văd al meu pui.

Doar scrisori am mai primit…

Am aflat că-i fericit

Şi din ţara cea străină

S-ar putea curând să vină.

Simt că mă topesc de dor!…

Să dea Domnul să nu mor

Până-n braţe n-am să pot

Să mi-l strâng pe-al meu nepot!

DRAGOSTE DE PĂRINTE

Vreau să-ţi spun, copilul meu

Că-s bătrân şi că mi-e greu.

N-am crezut să uiţi vreodată

Că pe lume ai un tată!

Mama ta mereu te cheamă…

Ai uitat că ai o mamă?

Despre noi oare ce crezi

De nu vii să ne mai vezi?

Drag copil, noi cât trăim,

Vreau să ştii că te iubim

Şi că ne gândim la tine,

Ne rugăm să-ţi fie bine!

NERĂBDĂTOARE ÎN GARĂ

A plecat măicuţa-n gară…

O scrisoare a primit,

Că soseşte-n astă seară

Fecioraşul ei iubit.

Dacă trenul zăboveşte

Prin vreo gară, undeva,

Şi în gara lor soseşte

După ce s-o-ntuneca?

Ce mai bine e, la gară

Să-l aştepte răbdătoare

Şi, când el o să apară

Ea să-l strângă-n braţe tare.

PĂRINŢI ADEVĂRAŢI

Dragă tată minunat,

Ştiu că viaţă nu mi-ai dat,

Dar cu drag tu m-ai crescut

Şi alături te-am ştiut!

Astăzi vreau să-ţi mulţumesc

Şi să-ţi spun că te iubesc.

Să te uit, nu aş putea

Niciodată-n viaţa mea!

Draga mamă minunată,

M-ai iubit ca pe-a ta fată!

Pentru mine tu rămâi

Dragostea mea cea dintâi!

ŞTIU!…

Chiar dacă nu ştiu al cui,

Ştiu că nu-s al nimănui…

Ştiu că-s un copil iubit,

Foarte bine îngrijit!

Ştiu că alţi părinţi eu am,

Ce-s cu mine de un neam,

Însă, dacă nu mă vor,

Nu vreau loc în viaţa lor!

Dar nici ei nu vor avea

Dragostea şi grija mea.

Îmi continui al meu drum

Cu părinţii mei de-acum!

Sufletele ni-s legate

Pentru o eternitate.

Ei vor fi cei pomeniţi

De copiii mei iubiţi!

PUTEREA DRAGOSTEI DE MAMĂ

Accident pe strada mare:

O maşină-i răsturnată

Şi a prins sub ea, se pare

O fetiţă zvăpăiată.

Când şoferul a văzut

Că apare pe şosea,

O manevră a făcut

Să nu treacă peste ea.

Vântul un ecou a dus:

-Dup-aşa o tragedie,

Cred că mari speranţe nu-s

Fata să mai fie vie!

Plânge mama speriată:

-Unde este fiica mea?

Toată lumea adunată

Lacrimi varsă pentru ea.

-Dragul meu copil, e bine,

Repejor am să te scot,

Ai încredere în mine

Că, de dragul tău, eu pot,

Chiar de-ar fi încă mai mare,

O maşină să ridic!

Împingând cu-ncrâncenare,

Câte-u pic şi iar un pic,

Iată că maşina pare

Doar ceva destul de mic.

Lumea vede cu mirare

O fetiţă speriată,

Ce mai multe semne are

Că a fost accidentată

Şi se plânge că o doare

O mânuţă fracturată.

Olimpia Sava

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: