JIANU LIVIU-FLORIAN:,,LOLA”

Bunicul a fost inspector financiar. Bunica, casnică.

Într-o vreme, au avut o gospodărie bogată într-una din plasele Timişoarei. La Jamu Mare.

Creşteau pe lângă casă porci, şi vaci. Laptele, ca şi belşugul vieţii, era atât de abundent, încât, săturând şi gurile flămânde ale celor care veneau la poartă, şi cereau, surplusul era dat la porci.

Dar cea mai frumoasă amintire a bunicului, din acea vreme, era legată de un câine. O căţeluşă. Albă, cu pete negre. Lungă, şi cu picioare puternice, şi scurte  Se pripăşise într-o bună zi în ograda lor.

Bunicul, văzând-o, a strigat: Lola! Şi căţeluşa şi-a ridicat capul, şi a privit fix în ochii stăpânului. Lola i-a rămas numele.

Înţelegea totul ca un om. Era suficient ca unul din stăpâni să-şi facă apariţia în curte, că Lola venea într-un suflet, îşi ridica capul, şi îl privea în ochi, pentru a-i ghici dorinţele.

Ferească Dumnezeu să dea un străin să intre în curtea lor! Lola l-ar fi sfâşiat pe loc. Era neagră în cerul gurii de rea cu cei veniţi cu intenţii necurate. Porcii, chiar, şi vitele, îi ştiau de frică. Şi nu odată avuseseră de-a face cu colţii ei, când se încăierau, sau dădeau să strice câte ceva prin ogradă.

Într-o bună zi, bunicul a plecat spre bancă, cu servieta lui de piele maronie, cu două închizători cu cheie, doldora de bani, să îi predea la casierie. Deschizând poarta, Lola i s-a încurcat printre picioare, şi a ieşit şi ea. Bunicul s-a bucurat că nu este singur. Lola! Vino, Lola, cu mine! Şi căţeluşa l-a privit în ochi, şi a lătrat bucuroasă de încuviinţare, urmându-l, cu codiţa ridicată ca un steag.>>>>>>>>>>>>

Decembrie 7, 2011 at 11:24 pm

POVEŞTI MURITOARE-JIANU LIVIU-FLORIAN:,,STĂPÂNUL UNIVERSULUI”

A fost odată un copil bun şi cuminte.

El avea părul bălai, şi bunica nu îl scăpa o clipă din ochi, de drag ce îi era.

Uneori, copilul ieşea afară după ploaie, şi mirosea pământul.

Şi pământul mirosea atât de frumos, încât copilului îi venea să-l mănânce. Atunci, copilul lua în mână câte o bucăţică reavănă de pământ,  şi gustul lui avea toate gusturile pământurilor de pe pământ.

Alteori, copilul se apropia, după ploaie, de gardul de lemn putred, din curte. Şi lemnul mirosea atât de frumos, încât copilului îi venea să îl mănânce. Atunci copilul rupea o aşchie de lemn din gard, şi gustul ei avea gusturile tuturor pădurilor de pe pământ.

Alteori, când bunica întindea cearceafurile pe sârmă, copilul se apropia pe furiş de ele, şi le mirosea. Şi cearceafurile miroseau atât de frumos, încât copilului îi venea să le mănânce. Dar cum nu era nici bine, nici frumos, să le mănânci, le storcea în cerul gurii câte o picătură, şi gustul ei avea  gusturile tuturor ploilor de pe pământ.

Copilul avea mulţi tovarăşi de joacă: lilieci cu flori mov, o bancă, un cireş înalt, o scară de intrare de ciment, o minge albastră cu buline albe, un căţeluş de pluş, o trotinetă cu spiţe. Dar nu avea voie să iasă afară din curte, ca să nu audă cuvinte urâte, şi să le înveţe, şi el..

Atunci privea pe fereastră, sau printre ulucii gardului, curtea de pământ a şcolii de vis-à-vis, în care jucau fotbal, pe rupte, alţi copii. Jucau cu atâta patimă, încât, atunci cînd unul dintre ei greşea, sau nu îi ieşea jocul aşa cum voia,  începea  să înjure. Copilul asculta, dar nu înjura.>>>>>>>>>>>>

Decembrie 7, 2011 at 11:22 pm

JIANU LIVIU-FLORIAN:,,LAUDĂ ŢĂRII-CÂNTEC DE ZIUA ROMÂNIEI”

E ziua României. Să mai plantăm un pom.

Să ne rugăm să plouă. Să ningă. Să mai crească

Eroi, profesori, mentori, din spiţa românească.

Să facem, de nu totul, doar Raiul, pentru om.

E ziua României. Să mulţumim acelor

Ce ne-au adus-o-n suflet. Azi, simpli pensionari.

Sau tainice  morminte. Să mulţumim şi celor

Ce vor veni – să-i fie luceferi, şi stejari.

 .

E ziua României. Să-i fim, în inimi, Cozie,

Tismana, Voroneţul, Ceahlău, sau Sihăstrie –

Să îi plivim, din suflet, neghină, ştir şi bozie,

Şi să-i slăvim eroii şi sfinţii vii, din glie –

>>>>>>>>>>>>>

Noiembrie 25, 2011 at 10:27 pm

Adrian BOTEZ:,,Fiul Zânelor”

                                                        – poveste japoneză –        

Au fost, demult, tare demult, în Japonia, doi bătrâni săraci. Dar cea mai mare sărăcie era că nu aveau copii  –  şi se simţeau precum pomul uscat şi fără rod, bun de aruncat în foc.

Într-o zi, bătrânul, dus cu treburi prin pădure, ca de obicei ( căci era lemnar, de cei care scobesc şi crestează lemnul cu tare frumos meşteşug, de veacuri învăţat şi transmis din tată-n fiu  –  dar el, cărui fiu să-i transmită meşteşugul?)  –  adormi la poala unui pin, doborât de gânduri şi de vechea-i amărăciune.

Şi visă. În vis se făcea că apar, de după copaci, zâne frumoase şi bune, plutind în aer ca fluturii. Şi se prindeau de mâini, şi-ncepură o horă în jurul pinului, la rădăcina căruia dormea bătrânul. Şi râdeau zânele, şi râdeau…Şi din lumina râsului zânelor, se năştea o pată gălbuie, care plutea în văzduh, ca o frunză desprinsă de ram. Şi o zână, mai frumoasă şi sprinţară ca toate, prinse pata cea galbenă, din văzduhul răvăşit de dans –  şi o puse lângă bătrân.

Ajuns cu visul aici, bătrânul se trezi. Care nu-i fu mirarea, când zări, lângă el, pata galbenă pe care o visase. Şi nu era pată, ci era un copil, un băieţel, cu faţa rotundă ca luna şi frumos ca soarele, şi care râdea, râdea  –  precum zânele din vis.

Se uită bătrânul în stânga, se uită în dreapta  –  se uită în toate părţile şi prin toate tufişurile, pe după toţi copacii  –  nimeni şi nimic. Se cam fâstâcise. Ce să facă  –  să ia copilul? Dar dacă îl apucă de umăr cineva şi i-l cere înapoi  –   zână sau ce-o fi?

Şi copilul tot râdea. După vreun ceas, bătrânul se hotărî: fie ce-o fi, îl duce acasă, şi cui o întreba de copil  –  o vedea el ce i-o zice şi ce-o mai face. Deocamdată, n-o să lase copilul, peste noapte, în pădure…

Ajuns el acasă cu copilul care râdea într-una  –  mult se mai bucură şi bătrâna, nevastă-sa, numai la vederea pruncului râzăreţ. Îi povesti, tot, femeii.>>>>>>>>>>>>

Noiembrie 25, 2011 at 10:13 pm

STAN VIRGIL –,,BUNICA FLOAREA”

Depăn amintiri înşirând pe aceste pagini segvenţe nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei mele, ajunsă poate la răscruci de vremuri.

Eram prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani şi când începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de comună să păzesc jumătatea de hectar cultivată cu viţă de vie. Să nu-mi fie frică să stau singur pe câmp la acea vârstă fragedă, departe de casă şi de familie, mă însoţea şi bunica, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând via noastră.

La circa cincizeci de metri distanţă de lotul nostru de viţă, avea şi tata mare (tatăl mamei) un hectar, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că îl păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copţi?

Înainte de a ne instala ca paznici ai lotului cu viţă de vie, mai întâi tata scotea uşa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză din fuior de cânepă ţesută de mama irna la război, lua câţiva chirpici din tizic[1] şi îi încărca în căruţă, apoi bota cu apă, o putină pentru a avea şi apă pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, un calup de săpun de casă, lemne din salcâm pentru construcţia propriu zisă a colibei, carton asfaltat şi alte obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung.

Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Incepeam paza aşa de timpurim mai ales să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă.


[1] Material combustibil obţinut din paie şi dejecţii animale presate, apoi tăiate în calupuri pătrate şi uscate la soare pentru evaporarea apei. Se folosea în sobele oarbe din curţile gospodăriilor dobrogene. N.A.

>>>>>>>>>>>>

 

Noiembrie 23, 2011 at 11:08 pm

IOANA STUPARU:,,ANOTIMPURILE COPILĂRIEI”

Îţi aminteşti?

Zburdam copii ferice prin luna lui Cuptor,

Strunind până şi timpul în frâie de mătase.

Un colţ de cer, magnific în rubiniu pictase

Doar pentru noi Slăvitul-AtotulCreator.

.

Amurgul înfăşase al zilei Astru-n scutec

Şi-l luase Maica-Noapte în braţe, să îl culce.

Fără a ţine seamă de timpul ce se duce,

Greieri în fracuri negre se măiestreau în cântec.

.

Uimiţi priveam cum cerul stea după stea-şi anină

Clădind deasupra noastră dumnezeiesc décor!

Duh Sfânt ne trimisese AtotulCreator,

Prin aer se plimba parfumul de “Regină”.

>>>>>>>>>>>>>

Noiembrie 23, 2011 at 10:48 pm

MIRCEA DORIN ISTRATE:,,FILE DE ISTORIE GLORIOASĂ. ETNOGENEZA POPORULUI ROMÂN”

ISTORII                   

 

Din veacuri ce-s uitate în dungă de vecie,

Din cele amintite din câte vremea ştie,

Din borne ce străbunii le pus-au la hotare,

În candele de stele, pe-a vieţii lor cărare,

Ni-i scrisă veşnicia în file-ngălbenite,

Să ştim a da crezare la vremile slăvite.

.

Când din topite timpuri, rămase amintire,

La cele începute făcutu-s-a zidire,

În urcătoarea vreme, pe coaste de Carpaţi,

Noi început-am lumea, cu bravii noşti bărbaţi.

>>>>>>>>>>>>>>>

Noiembrie 23, 2011 at 10:15 pm

Articole mai vechi Articole mai noi


CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ DE LA CĂRTURARUL________ ARTUR SILVESTRI

Prof. Dr. Artur Silvestri

Ca un adevărat părinte iubitor de copii, Domnul Prof. Dr. Artur Silvestri, acest cărturar de excepţie al culturii româneşti şi universale, pe lângă cărţile de excepţie pe care le-a scris de-a lungul întregii sale vieţi, care cuprind o arie foarte largă de subiecte, de la istoria neamului, civilizaţie, filozofie, morală, economie, literatură, artă, a avut o generoasă idee, aceea de a oferi celor mici, reviste şi cărţi pentru lectură, o veritabilă bibliotecă şcolară pe internet şi, în cadrul editurilor pe care le susţinea, s-a îngrijit mult ca în programul de editare să fie un loc însemnat şi pentru acest segment de cititori, poate cel mai fidel şi mai atras de lectură.>>>>>

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Artur Silvestri iubea foarte mult cărţile...

coperta

... și animalele, mai ales câinii

A Silvestri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

O NOUTATE !

______________________________________ UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici >>>> _______________________________________ PENTRU "CARTICICA ROMANEASCA DE COPII " CONTACTE -colaborari , propuneri >>>aici>> _______________________________________

CUVINTE SI CULORI

aurel-anghel De la scriitorul Aurel Anghel : un desen ce va lua loc în cartea " Crângul cu pitici şi bunici ", la care lucrez .Este un desen al nepoţelei în vârstă de 9 ani care locuieşte la Shanghai . _________________________________

LA MUZEUL SATULUI 3 MAI 2010

_________________________________ COPII DIN MARAMURES ALATURI DE SCRIITOAREA ELISABETA IOSIF _________________________________ cutiuta-fermecata __________________________________

POEZII ŞI POVEŞTI PENTRU COPII

REFERINŢE / click pe tema preferată

Iulie 2017
L M M M V S D
« Dec    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
free counters