-Pr.Stavr.Radu Botiş:,,Sfaturi pentru Postul Mare”

Iisus vorbeste sufletului credincios

1.Voi auzi cuvântul Domnului care vorbeste în inima mea;fericit este sufletul care aude pe Domnul Dumnezeu vorbind înlãuntrul sãu si care primeste din gura Sa cuvinte de mângâiere.

Fericite sunt urechile care ascultã întotdeauna glasul Domnului fãrã sã ia seama la vuietul lumii.

Fericite sunt urechile care nu se îngrijesc de ce vorbeste lumea,ci cautã sã pãtrundã la inima în care Hristos locuieste.

Ferice de ochii care nu se uitã la fata lucrurilor,ci, dimpotrivã cerceteazã cu deamãnuntul pãrtile ascunse ale lor.

Ferice de cei care pricep adâncul inimii omenesti si de cei care se trudesc în fiecare zi pentru a întelege tainele cerului.

Ferice de cei care se bucurã când se gândesc la Dumnezeu dar si de cei care au rupt legãturile cu lumea.

O!Suflete al meu, gândeste-te la toate aceste lucruri,închide usa poftelor trupesti pentru a putea auzi ceea ce îti spune Domnul Dumnezeu în inima ta.

2.Cuvintele Mântuitorului grãiesc tie:,,Eu sunt scãparea ta,eu sunt pacea si viata ta.Vino lângã Mine pentru a gãsi odihnã sufletului tãu,lasã cele trecãtoare si nu te gândi decât la vesnicie”.

Aratã-mi Doamne calea Ta

1.,,Vorbeste Doamne,robul tãu ascultã”;eu sunt robul tãu,dã-mi întelepciune ca sã cunosc voia Ta,întoarce inima mea spre cuvintele gurii Tale .

Fiii lui Israel ziceau odinioarã cãtre Moise:,,Vorbeste tu cu noi,cã te vom asculta,iar nu Dumnezeu,ca nu cumva sã murim”.Rugãciunea mea nu este asa,Doamne,ci precum proorocul Samuel,mã rog si eu:,,Vorbeste Doamne,robul Tãu ascultã”.

Tu Doamne Dumnezeul meu sã-mi vorbesti,Tu lumina proorocilor,doar Tu poti umple sufletul meu de luminã,dar ei fãrã de Tine nimic nu ar putea face.

2.Ei au propovãduit oamenilor învãtãtura,dar Tu dezlegi întelesul Învãtãturii.

Ei aratã tainele Tale,dar Tu esti Acela care rupi vãlul cel care acoperã mintea.

Ei vestesc poruncile dar Tu numai esti Acela care ajuti sã se si îmlineascã.

Ei aratã calea,dar Tu ne dai puteri pentru a merge pe ea.

Ei lucreazã având Cuvântul,Tu însã luminezi si înveti inimile.

Ei udã câmpul,dar roadele vin de la Tine.

Cuvintele lor sunã la ureche,dar portile inimii Tu le deschizi.

3.Nu Moise,ci Tu Doamne Dumnezeul meu,pãzeste-mã ca nu cumva sã cad în somnul mortii si sã nu mai pot aduce roade.Vorbeste-mi Tu Doamne,ca nu cumva sã mã dai osândei,sã-mi mângâi sufletul si sã-mi îndrept viata,întru lauda,mîrirea si cinstea numelui Tãu.

Ascultã Cuvântul lui Dumnezeu si pãzeste-l

cu credintã

1.Fiul meu,ascultã cuvintele Mele,cuvinte pline de dulceatã si care covârsesc întelepciunea lumii acesteia.

,,Duh si viatã sunt cuvintele Mele”;nu le tâlcui dupã placul tãu,ci ascultã-le în tãcere primindu-le cu smerenie adâncã si cu dragoste fierbinte.

2.Rãspuns-am:,,Fericit este cel pe care-l îndreptãtesti Tu Doamne,si pe care-l înveti legea Ta,ca sã-i îndulcesti zilele amare,si sã nu-l lasi fãrã mângâiere pe pãmânt”.

3.,,Eu sunt cel care dintru început am învãtat pe prooroci”,zice Domnul,si pânã acum n-au încetat sã vorbeascã,însã prea multi sunt surzi si cu inima împietritã la aceste cuvinte.

Multi sunt cei care ascultã cu bucurie mai mare vuietul lumii decât glasul lui Dumnezeu,le place mai degrabã sã alerge dupã pofte trupesti decât sã se supunã poruncilor dumnezeiesti.Lumea fãgãduieste bunãtãti neânsemnate si trecãtoare pe când Iisus bunãtãti vesnice si nemãrginite

4.Slugã vicleanã si lenesã!Rusineazã-te când vezi cã atâtia oameni lucreazã la pieirea lor,mult mai repede decât te sârguiesti tu pentru mântuirea sufletului tãu.Ei umblã pe calea desertãciunilor lumesti mai mult decât umblii tu dupã dreptate.

Totdeauna Domnul împlineste ceea ce a fãgãduit,rãsplãtind pe cei buni si punând la grele încercãri pe cei drepti.

5.,,Scrie cuvintele Mele în inima ta,si gândeste-te mult la ele cãci la vreme de ispitã îti vor fi de folos.Ceea ce nu întelegi acum,vei pricepe în ziua în care voi veni la tine.De obicei,în douã feluri contez pe prietenii Mei:în ispite si în mângâieri.In fiecare zi le dau câte douã învãtãturi:într-una îi cert pentru greselile pe care le-au fãcut,apoi îi îndemn sã sporeascã tot mai mult în fapte bune.

Cine nu primeste Cuvântul Meu si cine îl nesocoteste,va fi aspru judecat îm ziua de apoi”.

6.Doamne Dumnezeul meu,Tu esti plinirea bunãtãtilor….Dar oare cine sunt eu ca sã îndrãznesc a vorbi cãtre Tine?

Doamne,eu sunt cel mai sãrman dintre slugile Tale,un vierme lepãdat pe pãmânt,mult mai nenorocit si mult mai de nimic de cum socotesc si pot spune eu.

Adu-ti aminte Doamne cã nimic nu sunt,nimic nu am,nimic nu pot.Doar Tu esti bun,drept si sfânt;Tu toate le poti,toate le dãruiesti,si pe toate le plinesti;doar cel pãcãtos rãmâne fãrã de ajutor.

,,Adu-ti aminte de îndurãrile Tale si umple de har inima mea,Doamne,care nu lasi în lipsã pe nici una din fãpturile Tale”.

7.Oare cum voi putea suferi greul acestei vieti,dacã mila si ajutorul Tãu nu mã vor întãri?Nu întoarce fata Ta de la mine,nu zãbovi sã mã cercetezi,nu-mi lua mângâierea ca nu cumva sufletul meu,fãrã de Tine,sã rãmânã ca un pãmânt fãrã de apã.

,,Doamne,învatã-mã sã fac voia Ta”,învatã-mã sã duc o viatã smeritã si vrednicã de numele Tãu.Tu esti întelepciunea mea,tu cu adevãrat mã cunosti si m-ai cunoscut mai dinainte de nasterea mea si mai dinainte de a fi lumea.

Fii drept si smerit înaintea lui Dumnezeu,fiul meu!

1.,,Cautã-mã întotdeauna cu inima smeritã,umblã în cãile Mele!Cel care umblã în calea Mea nu se teme de nici un rãu,adevãrul Meu îl va mântui de amãgirile si de ispitele celor rãutãciosi.Dacã adevãrul te elibereazã,vei fii slobod si nu vei mai tine seama de vorbele desarte ale lumii”.

2.Adevãrat Doamne,fie mie dupã cuvântul Tãu!Adevãrul Tãu sã mã învete,sã mã apere si sã mã îndrume pânã la sfârsit pe calea mântuirii.El sã mã scape de poftele urâte si de iubirea desartã pentru a putea veni înaintea Ta curat la inimã.

3.,,Eu sunt adevãrul”,zice Domnul ,,…si te voi învãta ce este bun si plãcut înaintea Mea.Gândeste-te la pãcatele pe care le-ai fãcut înaintea Mea,si cãieste-te amarnic de ele.Niciodatã sã nu te judeci dupã faptele tale cele bune,cãci în adevãr esti un pãcãtos coplesit si încãtusat de pofte trupesti.Mereu te grãbesti spre pieire,repede te zdruncini,usor cazi si lesne te tulburi si-ti pierzi cumpãtul….

Dimpotrivã,ai putea sã te uiti cu milã la tine,cãci esti cu mult mai neputincios decât îti închipuiesti chiar tu.

4.Nimic sã nu ti se parã bun din ceea ce faci pentru cã este vrednic de cinste si de laudã numai Cel Vesnic.Mai presus de orice,iubeste adevãrul si priveste cu umilintã la nenorocirea în care te aflii;de nimic sã nu te înfricosezi,pe nimeni sã nu blestemi,sã nu fugi de nimic fãrã numai de pãcatele si de greselile pe care tu le ai,acestea ar trebui sã te mâhneascã.

5.Teme-te de judecãtile lui Dumnezeu,cutremurã-te de mânia Celui Atotputernic si nu cerceta faptele Celui Prea Înalt,ci mai degrabã uitã-te la nedreptãtile tale,la rãul pe care l-ai fãcut precum si la binele pe care ai uitat sau nu ai dorit sã-l faci.

Unii cred cã evlavia constã în citirea cãrtilor sfinte,altii în închinarea la icoane,iar altii în tot felul de semne si plecãciuni adânci;acestia mã cinstec mai mult cu buzele si rareori cu inima lor.

Sunt altii,luminati si curati la suflet care au întotdeauna gândul doar la bunurile cele vesnice,acestora nu le plac desertãciunile lumii,ei ascultã de Duhul Adevãrului care vorbeste în inima lor.Ei învatã sã nu priveascã la cele trecãtoare,ci sã iubeascã ceea ce rãmâne de-a pururea vrednic de împãrãtia cereascã.

Puterea Iubirii

1.Bine esti cuvântat Pãrinte ceresc,Tatãl Domnului meu Iisus Hristos pentru cã te-ai îndurat si ti-ai adus aminte de mine cel care sunt nefericit.Multumescu-ti Pãrinte al îndurãrilor si Dumnezeule a toatã mângâierea,cã ai avut milã de mine,nevrednicul.Pururea te binecuvintez si te mãresc împreunã cu Unul Nãscut Fiul Tãu si cu Duhul Sfânt Mângâietorul,în vecii vecilor.

Doamne Dumnezeul meu,iubirea mea cea mare,atunci când Te sãlãsluiesti în inima mea,toate mãdularele mele se bucurã.Tu esti slava si bucuria inimii mele,nãdejdea si scãparea mea în nenorociri si în ziua necazului.

2.Am nevoie de întãrirea si de mângâierea Ta cãci iubirea pe care o am este slabã si hotãrârea mea sovãielnicã.Te rog Doamne,vino la mine si îndrepteazã-mã cu învãtãturile Tale sfinte,desfã-mi legãturile poftelor urâte si înlãturã din inima mea toatã iubirea desartã,pentru ca mai apoi,tãmãduit si curãtit cu sufletul,sã mã învrednicesc de dragostea Ta,sã mã întãresc în suferinte,plin de credintã sfântã.

3.Mare dar este Iubirea,cel mai mare bun din lume cãci doar ea usureazã greutatea si îti dã putere sã iesi cu inima curatã din toate încercãrile vietii.Ea îti duce sarcina fãrã sã simti greul si îndulceste amãrãciunea inimii.Iubirea pentru Iisus te îndeamnã sã înfãptuiesti fapte mari fãcându-te sã lupti mai mult pentru desãvârsire.

Iubirea priveste spre cele de sus si nu se lasã robitã de cele de jos;iubirea este nãscutã din Dumnezeu si este plinã de pace.

4.Iubirea dã tot pentru a dobândi totul,ea nu se uitã la daruri,ci se ridicã deasupra oricãrui bun,pânã la Acela care trimite darurile,ea nu cunoaste margini,nu simte greutate nici ostenealã,nu se plânge de lipsuri fiindcã stie cã toate sunt cu putintã.Iubirea biruieste orice greutate.

5.Iubirea vegheazã neâncetat,povara nu o oboseste,legãturile nu o strâng,frica nu o tulburã;asemenea unei flãcãri vii si puternice se ridicã spre ceruri deschizând cerescul drum.

Doar cel care este plin de iubire sfântã poate sã înteleagã toate acestea;dorinta de sfintenie a unui suflet se ridicã pânã la Dumnezeu ducând rugãciunea:,,Dumnezeul meu,iubirea mea,Tu esti al meu si eu sunt al Tãu”.

6.Sporeste Doamne dragostea mea ca sã pot gusta din adâncul inimii mele dulceata sfintei iubiri pentru Tine,iar aceasta sã mã înalte pânã la înãltimile mãririi Tale.

7.Dragostea sfântã pentru Tine sã fie adevãratã,evlavioasã,înteleaptã,tare,rãbdãtoare,curajoasã si sã nu caute cele lumesti.Sã se plece întru totul lui Dumnezeu pentru ca mai apoi fericirea si bucuria sã fie deplinã.

8.Cel care nu este gata sã sufere si sã se lase întru totul în voia lui Dumnezeu,acela nu stie ce este cu adevãrat iubirea crestinã.Asadar,cel ce iubeste,sã îmbrãtiseze cu bucurie toate durerile si amãrãciunile pentru Domnul iubit Iisus Hristos,sã nu se despartã de El având de câstigat bucurii lumesti si trecãtoare,acestea fiind numai amãgire,umbrã si goanã dupã vânt.

Adevãrata Dragoste(Iubire)

1.,,Iubitul Meu fiu,dragostea ta nu este destul de puternicã pentru Mine!”

2.Doamne,pentru ce?

3.Deoarece,la cel mai mic necaz,tu te lasi de lucrul început si apoi alergi dupã mângâiere.Insã,cel care iubeste cu adevãrat rãmâne de neclintit în fata ispitei si nu se lasã amãgit de vicleniile vrãsmasului diavol.Atât în vreme de bucurie cât si de nenorocire,prin Hristos,crestinul adevãrat va triumfa.

Luptã-te împotriva pornirilor rele ale inimii si înlãturã îndemnurile diavolului,asa vei avea tãrie si vei fi vrednic de rãsplatã iar dragostea pentru Hristos va fi în tine mereu.

4.Nu te tulbura de închipuirile mintii tale oricare ar fi ele.Fii statornic în hotãrârea ta pãstrând gândul curat înaintea lui Dumnezeu.Poartã de grijã,vechiul tãu dusman,diavolul,se sileste din toate puterile sã-ti stingã focul iubirii pentru Domnul,sã te îndepãrteze de rugãciune si de cinstirea Sfintilor si sã-ti zãdãrniceascã hotãrârea pe care tu ai luat-o de a spori cât esti în viata aceasta lumeascã în sãvârsirea faptelor bune.

5.Luptã-te asemenea unui viteaz si dârz ostas iar dacã uneori s-ar întâmpla sã cazi,ridicã-te mai plin de curaj,având credinta cã harul sfânt îti va veni în ajutor.Pãzeste-te de iubirea de sine si de pãcatul mândriei,ca de foc;multi au rãtãcit în acest fel ajungând la orbirea sufletului de care nu s-au mai putut vindeca.

Nu te lãuda cu harul Domnului,fiul Meu

1.Atunci când harul lui Dumnezeu te îndeamnã la fapte evlavioase,este mai de folos ca sã nu te lauzi cu acest har,sã nu te mândresti,ci mai bine sã te smeresti si sã te înfricosezi,ca fiind nevrednic de o asemenea cinste.Pentru a avea spor în viata duhovniceascã,nu te bucura de mângâierea ce ti-o aduce harul pentru ca mai târziu sã nu te lenevesti,strâmtorarea si amãrãciunea putând usor pune stãpânire pe tine.

2.La vreme de necaz si ispitã multi sunt aceia care îsi pierd curajul si rãbdarea.Cei tineri si neâncercati în cãile lui Dumnezeu,pot sã rãtãceascã si sã ajungã pe cãi primejdioase dacã nu vor dori sã asculte de sfaturile celor întelepti,dupã Domnul.

3.Dacã acestia vor merge dupã pornirea inimii lor,sfârsitul va fi plin de nenorociri.Nu se poate numi întelept cel care pierde nãdejdea la vreme de necaz si ispitã lãsându-se coplesit de gânduri rele si rãmânând cu inima împietritã.

4.Dacã te vei obisnui cu smerenia,cumpãtarea si cu stãpânirea imboldurile inimii,nu vei mai cãdea asa de usor în nenorociri lãsându-te pradã ispitelor.

5.Vrednicia crestinului adevãrat nu se aratã în îndemânarea cu care cerceteazã Sfânta Scripturã ori prin aceea cã îndeplineste o slujbã însemnatã.El este vrednic doar dacã este plin de adevãratã smerenie si dragoste dumnezeiascã lãudând întotdeauna mãrirea lui Dumnezeu;dacã îsi vede nimicinicia sa si nu cautã la ale sale,bucurându-se mai mult dacã este badjocorit decât atunci când este lãudat de oameni.

Neputinta ta este mare în fata lui Dumnezeu

1.Deschide-voi gura mea cãtre Domnul Dumnezeul meu desi sunt pãmânt si cenusã;iar dacã socotesc eu cã as fi mai mult decât atât,Tu Doamne te vei ridica împotriva mea.Dacã însã mã înjosesc,socotindu-mã un nimic si un neânsemnat,întorcându-mã la pãmântul din care am fost plãmãdit,harul se va apropia de mine si lumina sfântã va rãmânea în inima mea.

Oare ce ar rãmânea din mine dacã Tu Doamne m-ai pãrãsi?Doar neputinta.

2.Dar dragostea Ta mã ajutã sã ies din strâmtorãri,mã sprijineste în vremi de necaz si mã întãreste.

Atunci când iubirea desartã pune stãpânire pe sufletul meu,devin un om neânsemnat si pierdut.

3.Dumnezeul meu,sã fii binecuvântat,cãci,desi sunt nevrednic pentru a primi harul Tãu,totusi bunãtatea Ta cea fãrã de margini rãmâne sprijin si ajutor.Intoarce-ne cãtre Tine Doamne ca sã-ti fim recunoscãtori,smeriti si plini de evlavie,cãci numai ai numai Tu esti întãrirea,scãparea si Mântuitorul nostru.

Toate vin de la Dumnezeu

Fiul meu

1.,,Eu trebuie sã fiu tinta cea mai înaltã a ta si cea mai de pe urmã,dacã vrei sã fii fericit cu adevãrat.Astfel,îti vei curãti inima de poftele care te coboarã spre cele pãmântesti iar dacã urmãresti folosul tãu în vreun lucru,degrabã ajungi în amortire.

Mãrturiseste cã toate sunt ale Mele,fiindcã Eu sunt cel care ti le-a dat,priveste orice lucru bun ca izvorând din bunul cel mai înalt,deci,te gândeste cã toate vor trebui sã se întoarcã la Mine,la locul de unde au plecat”.

2.,,Ca la un izvor de apã vie,la Mine se adapã sãracul si bogatul,cel slab si cel tare;si toti cei care îmi slujesc de bunã voie si din toatã inima,primesc dar pentru dar.Cel care va cãuta mãrirea în afarã de Mine si bucurie în bunuri pãmântesti,veselia lui va fi mincinoasã si nestatornicã,inima îi va fi mereu necãjitã si mereu strâmtoratã.Eu sunt cel care ti-am dat totul si vreau sã-mi dai înapoi tot ce ti-am dat;îti cer negresit fapte bune pentru darurile ce ti-am trimis.

3.Numai astfel se alungã mãrirea cea desartã din inima omului,cãci acolo unde pãtrunde harul ceresc si adevãrata dragoste,acolo nu se mai gãseste loc pentru iubirea de sine ori dusmãnie.

Dragostea dumnezeiascã biruieste toate si întãreste puterile sufletului;numai lui Dumnezeu I se cuvine toatã lauda si toatã binecuvântarea.

Lasã lumea si vino sã slujesti lui Dumnezeu

1.Din nou strig cãtre Tine Doamne,bunãtatea dragostei Tale fatã de mine s-a arãtat,mai ales,prin aceea cã,eu nu eram si Tu m-ai fãcut,eu am rãtãcit departe de Tine,si Tu m-ai chemat pentru a-ti sluji din dragoste.

2.Izvor al vesnicei iubiri,ce voi grãi despre Tine?Cum as putea sã Te uit pe Tine,care te-ai îndurat aducându-ti aminte de mine atunci când coboram povârnisul mortii.Mila cãtre mine,robul tãu a fost fãrã de margini.Cum as putea sã fiu recunoscãtor pentru o astfel de grijã;si atunci oare sã-mi fie greu sã-ti slujesc?

Minunat este cã Te-ai milostivit sã primesti slujirea unei creaturi atât de sãrmane si atât de nenorocite,numãrându-mã printre slugile Tale preaiubite.

3.Cea ce am si tot ce pot sã-Ti dau,este al Tãu,si totusi,Tu îmi slujesti mie mai mult decât fac eu aceasta.Cerul si pãmântul pe care le-ai creat sunt de fatã,chiar pe îngeri I-ai orânduit spre slujire oamenilor.Tu însuti Te-ai milostivit sã slujesti omului,fãgãduind,si în cele din urmã,Ti-ai dat viata pentru om,adicã pentru noi fiecare.

4.Ce as putea oare sã-ti ofer eu pentru atât de mult bine pe care îl reversi asupra mea?…De as putea sã-ti slujesc în toate zilele vietii mele,pînã la moarte,cãci Tu esti vrednic de cinste si de laudã vesnicã.Tu esti cu adevãrat stãpânul meu iar eu sluga Ta care trebuie sã-Ti slujeascã din toate puterile si sã nu înceteze nici mãcar o clipã a Te lãuda.

5.O mare cinste este,o laudã mare ca sã slujesc Tie si sã dispretuiesc totul pentru Tine.Cei care se pleacã de bunãvoie sub jugul Tãu preasfânt,primesc nenumãrate daruri,bucura-se-vor de dulcea mângâiere,pentru slava numelui Tãu,vor intra pe calea cea strâmtã si vor lepãda lumeasca grije.

6.Plãcutã si dulce slujire adusã lui Dumnezeu,slujire prin care omul gãseste adevãrata slobozenie si sfintenie,ne învrednicesti binelui celui preaânalt pentru ca mai apoi sã ne aduci veselia ceea ce rãmâne vesnicã si plinã de bucuria cereascã.

Potoleste-ti poftele inimii

1.Fiul meu,se cuvine sã înveti încã multe lucruri pe care nu le sti.

2.Si care sunt acelea,Doamne?

3.Inima ta trebuie sã fie supusã întru totul vointei Mele;sã nu te iubesti pe tine însuti si vei avea multumire lãuntricã.Dacã înlãuntrul inimii tale se ascunde vreo tainã care urmãreste folosul tãu,atunci vei fi tulburat si amãrât.

4.Deci,ia seama si nu te lãsa coplesit de poftele inimii tale înainte de a mã întreba pe Mine si nu te lua prea repede dupã orice pornire care ti se pare cã este bunã.Uneori este bine sã potolesti râvna si dorintele ca nu cumva sã pricinuiesti smintealã celor din jurul tãu;vei putea întâmpina împotrivirea altora,ajungând astfel în amãrãciune si în tulburare.

5.Alteori,de asemenea trebuie sã te împotrivesti în fata poftelor lumesti,trudindu-te sã-ti supui sufletul,sã-l înfrânezi pentru cã numai asa vei putea cunoaste desãvârsirea.

Deprinde-te cu rãbdarea

1.Doamne Dumnezeul meu,vãd cât îmi este de necesarã rãbdarea,cãci viata aceasta este plinã de necazuri si nu este lipsitã de dureri si de lupte,oricât m-as strãdui sã dobândesc linistea sufleteascã.

2.,,Fiul meu,asa este dar dacã acum,în aceastã viatã trecãtoare si de scurtã duratã nu te vei obisnui sã rabzi,atunci cum vei putea rãbda focul vesnic al iadului?Pentru ca sã poti scãpa de chinurile vesnice,deprinde-te sã rabzi aici necazurile si toate încercãrile care vin asupra ta” .

3.Dacã vrei sã te veselesti si sã te mângâi,leapãdã lucrurile cele lumesti si fugi de bucuriile pãmântesti.Sarpele cel viclean te va atâta si te va necãji,dar tu îl vei pune pe fugã prin rugãciune,si numai asa vei reusi sã fii mereu împreunã cu Iisus.

Fii smerit precum Iisus

1.Cel care cautã sã fugã de supunere,acela fuge de harul lui Dumnezeu;deprinde-te deci cu ascultarea si cu înfrânarea poftelor dacã voiesti sã nu fii plecat trupului si sângelui.

2.Luptã-te împotriva ta însuti si nu îngãdui ca mândria sã-si înfingã în sufletul tãu ghearele.De ce te plângi când sti cã esti vinovat de muncile iadului si ai primit iertarea doar prin bunãtatea Domnului si prin iubirea lui fãrã de margini;fii deci gata sã te supui,sã te smeresti,sã suferi totul fãrã de cârtire.

Nu te mândri cu faptele tale bune

1.Judecãtile Tale vor fi aspre,oasele mele tremurã de groazã si sufletul meu este adânc înfricosat.Spãimântat si înmãtmurit stau si mã gândesc,oameni ale cãror fapte erau preamãrite pentru noi aici pe pãmânt,au cãzut în cele mai de jos.

2.Doamne,asadar nu poate fi sfintenie de unde Tu îti iei mâna,întelepciunea nu poate fi de folod dacã Tu nu o cârmuiesti,tãria nu dã ajutor dacã Tu nu priveghezi,dacã Tu ne pãrãsesti,noi ne afundãm în valurile acestei lumi si pierim.

Dacã se întâmplã sã ne clãtinãm,Tu ne întãresti,Tu esti mereu aproape de noi,veghindu-ne.

3.Cât de mic si de umil ar trebui sã mã simt atunci când mã gândesc la mine.Doamne,cât de mult trebuie sã mã plec înaintea nepãtrunselor Tale judecãti,vãzând astfel cât sunt de neânsemnat.Toatã desertãciunea se va stinge în adâncul judecãtilor Tale,Bunule Domn.

4.Lauda desartã nu are ce cãuta în cel ce îsi are inima plecatã lui Dumnezeu,în cel ce este îmbrãcat cu zalele adevãrului iar buzele celui lãudãrosi nu vor putea clãtina de la dreapta hotãrâre pe cel care si-a pus nãdejdea în Dumnezeu.

Dar adevãrul Domnului rãmâne în veac.

Cum începi lucrul tãu?

1.Fiul meu,când începi un lucru spune în Înima ta:,,Doamne,dacã este voia Ta,asa sã fie,iar dacã aceasta slujeste la mãrirea Ta,facã-se numele Tãu.Dacã socotesti cã este bun si de folos,fie spre voia si slava Ta;iar dacã sti cã mã va nimici sau nu va fi spre mântuirea sufletului meu,depãrteazã de la mine gândul acesta”.Multi au vãzut,însã prea târziu cã s-au înselat fiindcã au socotit cã sunt îndrumati de gânduri bune.

2.Toate gândurile care te încearcã trebuie sã le judeci cu multã smerenie,si mai presus de toate cu inima înfrântã,si zicând:,,Doamne,tu sti ce este mai bine,fie mie dupã cuvântul Tãu!Dã-mi ceea ce voiesti si când voiesti doar Tu.Iatã,sunt gata sã-ti slujesc întru toate;cu adevãrat fericit voi fi dacã voi putea împlini cu vrednicie menirea pe care o am.

3.Bunule Iisuse,dã-mi harul Tãu,învatã-mã sã fac ceea ce este pe placul Tãu,voia Ta sã fie lege pentru mine.Invredniceste-mã sã mã despart de toate poftele trupesti cãci numai Tu esti adevãrata pace a inimii,si în aceastã pace nãdãjduiesc si eu,robul tãu cã voi ajunge la cereasca odihnã.

Unde îti cauti mângâierea?

1.Suflete al meu,tu nu poti gãsi usurare deplinã si bucurie fãrã de Dumnezeu care mângâie pe cei sãraci si ridicã pe cei smeriti.Mai este putin de asteptat pânã la dumnezeiasca fãgãduintã împlinitã cu toate bucuriile si bunãtãtile fiindcã nici un bun vremelnic din aceastã viatã pãmânteascã si trecãtoare nu poate aduce împlinirea si bucuria deplinã.

2.Dacã ai fi stãpânul tuturor bunãtãtilor pãmântesti,acestea nu te vor putea face fericit si nici multumit.Orice mângâiere omeneascã este de scurtã duratã si desartã,iar adevãrata mângâiere este aceea pe care o simtim în sufletul nostru.Omul evlavios poartã cu el pretutindeni pe Iisus Mângâietorul,si zice:,,Doamne Iisuse,rãmâi lângã mine în toatã vremea si în tot locul…”.

Lasã-te în seama lui Dumnezeu!

1.,,Fiul meu,lasã-te în voia Mea,cãci stiu ce este bine pentru tine.Tu,gândesti ca om si gândesti adesea dupã voia inimii tale;Eu stiu ce este mai bine pentru însãsi binele tãu”.

2.Da Doamne,Tu ai mai multã grije de mine decât as putea avea eu însumi iar cel care nu se reazemã de Tine,curând va cãdea.Doamne,dreaptã sã rãmânã voia mea cãtre Tine,cãci tot ceea ce Tu faci este bun.

*********


%d blogeri au apreciat asta: