-Cezarina ADAMESCU:,,Concurs de zmeie”

-Hai să ne jucăm cu vântul

De-a ascunselea, în zare.

-Crezi că o să fim în stare?

-O să facem zece zmeie

Şi le înălţăm uşor

Pe spinări de curcubeie

Sau pe chica unui nor.

-Zmeul e o arătare,

Cu trup mare, cu o coadă

Unde pletele se-nnoadă.

-Sau e-o babă cu broboadă?

-Poate fi şi-un ursuleţ

Şi-un căţel mai nătăfleţ,

O răţuşcă sau un pui

Rătăcit de mama lui.

-Cred că este un dragon

Şi mi-a fost adus plocon

De mătuşa mea Sabina

Care-a voiajat în China.

Scoate foc pe nas, pe gură,

Şi de cum curenţii-l fură

El se umflă şi tot creşte

Cât pocneşti din două deş’te.

Este foarte fioros

Şi te-nghite os cu os,

Plescăind din colţi şi fălci

Căci înghite multe hălci.

Uite, mie nu mi-e frică,

Zice vărul Marinică.

Am văzut eu şi mai şi…

-Ia nu ne mai păcăli!

Tu te sperii de-o furnică

Doar atât de mititică.

-Are dumnealui tupeul

Ca să fac-acum pe zmeul?

Hai, arată-ne ce poţi

Şi uimeşte-ne pe toţi.

Nasul i se face roş

Fiindcă toarnă la gogoşi.

Marinică tace mâlc.

Întâmplarea e cu tâlc.

Poţi ca să te grozăveşti

Doar în basme şi poveşti

Dar la fapte când eşti pus

Fugi la polul cel opus!…

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: