-Cezarina Adamescu:,,Coechipierii”

Iepuraşul Rodel rodea un căpeţel de morcov. Chiar atunci, auzi din senin un clopoţel clinchetind.

„Cine-o fi venind?” – se întrebă neliniştit, Rodel.

Era Godacul Achile, care, deşi în vârstă de numai şase luni, cântărea 80 de kile, cu perspective îngrijorătoare de a se îngrăşa mai tare, fiind considerat de pe-acuma obez, fiindcă nu-i mai venea nici măcar costumul ecosez.

Venise să ceară până diseară pompa de bicicletă Pegas.

Îi destăinui, grohăind mulţumit, că sorţii l-au nimerit să participe la concursul organizat până la Las Vegas şi unde intenţiona să-şi petreacă şi concediul de odihnă. În ultimul timp nu mai avea nici un pic de tihnă din cauza vecinilor de baltă care, ori de câte ori mergeau la serviciu, făceau câte o haltă şi pe la Achile, îmbiindu-l la scaldă.

În plus, îl durea şi-un călcâi pe care şi-l înţepase-ntr-un cui în ziua dintâi şi voia să facă tratament cu nămol rece, sperând că astfel, reumatismul îi va trece.

Nu-i vorbă că-i plăcea şi tetraciclismul, pe care-l învăţase de mic, fiindcă, am uitat să vă zic, unchiul său, Ghiţă York, zis şi Suru, îl cumpărase un velociped cu patru roţi. Şi Achile, făcea ture în jurul casei, până ameţea. Ce se mai semeţea el pe vehiculul lui cu patru roţi, nici nu poţi să-ţi imaginezi! Poţi doar să inventezi.

Mureau de invidie toţi brotacii, ţânţarii şi pitpalacii, ca să nu mai vorbim de godacii din cartier, însă el avea o voinţă de fier: se antrena cât e ziulica de mare, uitând uneori şi de mâncare. Îşi pusese în gând să ducă de aici înainte o viaţă sportivă.

Deşi, soţia lui, Vera, cam guralivă, îl critica pe la cumetrele scroafe că ar fi început să facă gafe, să plece de unul singur la plimbare în zilele de sărbătoare, să-şi neglijeze rudele şi părinţii şi mai ales, să nu-şi spele, după ce servea masa, dinţii.

Ce să-i faci? Dacă vrei să ajungi campion la vreun sport, trebuie să depui un minimum de efort.

Acum Pegasul lui era, cum s-ar zice, pe jantă, adică i se dezumflaseră toate cauciucurile coborând pe o pantă foarte abruptă şi era cât pe ce să se aleagă şi el cu o coastă ruptă.

Achile, asistat de iepuraşul Rodel, umflă cauciucurile în doi timp şi trei mişcări. Şi Pegasul lui putea sluji drept model, oricărei firme de prestigiu din lume.

Rodel, bucuros, îşi rodea unghiile la cele patru lăbuţe, cum văzuse că fac unele pisicuţe când îşi manifestă mulţumirea. Dar nu mică îi fu uimirea, când vecinul Achile, fără fason, îl invită pe ghidon, să facă o tură de recunoaştere, înainte de această nemaipomenită vilegiatură.

Când văzu că-i îndemânatic, îl solicită drept coechipier, fiindcă Rodel era de profesie pompier şi lui Achile îi era frică să nu se aprindă cauciucurile din spate, de atâta viteză şi greutate. Acesta acceptă imediat fiindcă era pompier încercat! Câte incendii nu izbutise el să înăbuşe-n faşă de-a lungul carierei sale plină de risc şi cam buclucaşă……

Aşa se explică faptul că, la data concursului „Pedalaţi cu noi prin trifoi” a ieşit mare tărăboi, aflându-se că, în loc de unul, vor pleca în cursă, doi.

Dar coechipierii şi-au susţinut punctul de vedere şi după o jumătate de oră de tăcere, Rodel a fost acceptat de către organizatori şi s-a dat startul. Concurenţii în şorturi şi adiddaşi, călare pe mândrii Pegaşi, cuprinşi de fiori, ca la comandă au pornit fiecare pe o bandă trasată cu vopsea albă pe şosea (altfel nici n-ar încăpea).

După câteva ore de pedalat cu încordare şi multă sudoare, s-a făcut o departajare. Se cunoştea, adică, dintre toţi – care era primul…codaş şi care-i cel din urmă…fruntaş.

Şi ce credeţi, Achile şi Rodel, cu Pegasul lor model erau printre aceia? Ei aş! Cei doi se aflau undeva mai la urmă, de parcă abia scăpaseră din turmă, dar nu vă alarmaţi, întrecerea continuă, fiindcă până la Las Vegas mai e destulă cale de străbătut c-un biet Pegas!

Poimâine am să scotocesc chiar cu lupa, să găsesc prin jurnale cupa, şi, dacă o vor obţine Achide şi Rodel, o să ne bucurăm niţel!

Galaţi, 21 decembrie 2008 Cezarina ADAMESCU


%d blogeri au apreciat asta: