-Cezarina Adamescu:,,Necazurile balenei Elena”

Balena Elena înghiţise fără să vrea, o dată cu rămăşiţele unei epave, un candelabru cu o sută de braţe, vopsit în roşu cinabru. Şi acum se văieta, cerându-i unui delfin o sugestie, cum să scape de o aşa indigestie.

Vecinul – delfinul o sfătui să facă gargară cu sare amară, fiindcă-i mai bună decât apa de mare sărată şi chioară şi pentru un asemenea serios motiv, îi dădu chiar şi un purgativ.

După acest tratament intensiv, Elenei Îi apărură spontan, buline albe pe spinare şi pe burtă şi pete roşii pe cap. Mai înghiţi o tonă de apă c-un hap şi după o scurtă repriză de zvârcolituri, avu o nouă surpriză: întregul corp îi deveni transparent, de parcă o pusese cineva la o priză de curent şi-acum lumina până-n adânc de ocean, de altfel, negru ca un munte masiv de catran.

Şi ce-i văzură ochii balenei Elena?

Peste tot împrejur, bancuri imense de peşti, cohorte de raci cu cleşti mergând îndărăt în convoi ca nişte care trase de boi, răscolind noroiul, alge marine de tot soiul, dediţei mai mari sau mai mărunţei, atoli de corali, herghelii de căluţi, care mai de care mai năzdrăvani, mai drăguţi şi alte vieţuitoare, înotând buluc în apele curgătoare, în marea cea mare şi de aici, în oceanul imens.

Elena privi şi mai intens, simţind că de încordare, i se înroşesc toate bulinele pe spinare.

Şi la o privire scurtă, observă că i s-au aprins şi beculeţele-n burtă.

Dacă vreţi să aflaţi, negreşit, ce-a mai păţit balena Elena, aşterneţi-vă singuri pe povestit şi pe născocit.

Cine născoceşte cea mai frumoasă poveste, este declarat talentat.

Şi, cine ştie, în viitor, dacă nu va deveni scriitor.

Până atunci, vreau, aţi ghicit, să puneţi voi, acestei poveşti un sfârşit…

Galaţi, 21 decembrie 2008

Cezarina Adamescu


%d blogeri au apreciat asta: