-Cezarina ADAMESCU:,,ZARVĂ LA ZOO”

-poem fabulistică-

Mare zarvă se stârnise printre animale la Zoo, întro zi când deja începuse să plouă cu stropi cât o boabă care apoi erau strânşi de îngrijitori întro roabă.

Întâmplarea cu pricina avusese ecou în parcul grădinii unde se plimbau animalele ca pe Copou şi din cuşcă în cuşcă, unde erau ţinute fiarele care muşcă.

Bietul urs care mergea slobod de colo-acolo fiindcă era campion la polo (titlu obţinut de la Pol de unde venise singur, în pas domol, bietul urs, zic, vru să ţină un discurs, dar degeaba că se încurcase rău treaba.

Un cuc tot umbla hăbăuc strigându-şi numele fără încetare, de parcă s-ar fi aflat la apel întro adunare şi ţinea morţiş să se afle că-i prezent. Dar care să fie pricina acestei zarve? se întrebară uimite câteva larve născute azi dimineaţă când era încă ceaţă şi nu se vedea mai nimic. Staţi puţin să vă zic : iepuraşul Clement adusese un mesaj urgent din partea conducerii grădinii şi de emoţie înfloriră-ntro clipă toţi crinii. Până şi spinii de pe marginea unei rigole se făcuseră ghem-ghemuleţe de ţepi.

Dar de ce nu începi să citeşti? se răţoi un răţoi fiindcă avea tupeu, tocmai îşi cumpărase ciubote noi, late şi portocalii, care ar fi fost frumoase dacă nu erau fistichii.

-Nu pot, rosti Clement, zis Ronţăilă, cu o voce umilă. Ştirea e strict secretă şi e scrisă cu cretă albă pe o foaie imaculată (Nu era prima dată când se întâmpla ca vreun mesaj să fie transmis, ba cu cerneală simpatică, ba cu clorofilă pe frunză, sau cum era acesta, cu cretă, pe etichetă).

La iuţeală hotărâră să facă o chetă, adică să strângă fiecare ce are la îndemână : câteva scule de lână de la oiţe, două jurubiţe de mătase de la un păianjen robust, patru mărgăritare de rouă de pe nişte fire de lăcrămioare. Şi fiindcă iepuraşul se dovedise a fi o persoană cu bun gust – un grăunte de chihlimbar, care nu am habar de pe unde fusese găsit. Negreşit, cu aşa o avere, plus nouă paneraşe cu miere de la suratele albine – cine nu s-ar fi înduplecat să împărtăşească secretul de toţi aşteptat?

În sfârşit, mesajul fu descifrat, decodificat, citit şi răscitit pe nemestecate, adică, pe nerăsuflate.

„La Zoo, un opt culcat fusese tăiat în două şi se obţinuseră două ouă”.

Cineva prevedea că după aşa o inovaţie mare, în curând vor avea nevoie de clocitoare.

Asemenea performanţă nu se mai cunoscuse de la vacanţă, când un alt opt în picioare, fusese despicat cât era de mare şi se obţinuseră imediat doi de trei. Astfel de operaţii savante, se zice că nu sunt deloc riscante şi nici măcar nu dor. Fiecare poate să le efectueze cu spor. Dar numai dacă cifra de opt care se dovedise a fi aptă, arătând pentru aceasta destul de coaptă.

L-au căutat pretutindeni pe autor să-i ofere premiul Nobel pentru matematici pentru aşa împărţire exactă. Dar cum cifra fusese lipită la loc şi acum arăta intactă, n-au mai avut nici un motiv să se extazieze. (În paranteze vă zic, mie mi s-a părut că s-a făcut mult zgomot pentru nimic).

Cezarina ADAMESCU

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: