-Ioan Miclău:,,Stejarul şi Salcia”

“Stejarule, se adresa intr-o zi   acestuia Salcia din vale, fiindca traesti pe deal,

fii bun si spune-mi si mie ce se mai vede la orizont? O fi zi cu soare, cu vant sau furtuna?

“Salcie, tu care tii fruntea plecosata peste apele raului din vale, e adevarat ca pot privi  peste fruntea padurilor, asemenea vecinului meu Bradul cel semet, dar deocamdata nu pot deslusi nimic! E o ceata densa asezata pe crestele muntilor, si atata tot!

“Acesta e semn bun, raspunse salcia cea pletoasa, fiindca aici pe valea mea cand ceata cea deasa de dimineata se desface, apar razele  calde de soare, stralucitoare, binefacatoare!

“Tu, salcie, esti poetica, visatoare, si, asta tocmai fiindca nu ajungi sa privesti peste fruntile padurilor cum se invart norii in departarile lor! Fi-va doar un vant blajin,

un soare cu dinti, un vanturoi care sa  franga crengile  multor copaci mai slabi ai padurii? Nu se stie! Dar de un lucru ma tem! Uite…,

“Cum, tu  stejarule te temi de furtuni? intreba salcia cu grabire!

“Uite, cand vanturoiul rupe crengile copacilor, vine omul de le aduna, iar pe care le

vede potrivite pentru scopul sau, le face cozi de tot felul. Cozi de sapa, cozi de topor,

de furci, de greble,  etc., tarusi de vie, coimege, etc.

“Bine, bine, stejarule, se oteri salcia, ce teama poti tu avea, cand astea toate-s necesare!”

“Ei, tu salcie plecosata, ai uitat de topor, ce-a suferit padurea cand a avut

acesta si coada?  Si nu taie salcii ca tine, ci stejari si brazi, fagi si ulmi!”

Ioan Miclau

21.10.2009


%d blogeri au apreciat asta: