►Ioana Stuparu:,,Zâmbet de copil”

Se întorcea acasă cu braţele pline de flori. Era copleşită de bucurie. Rezultatele muncii nu întârziaseră să apară. Este adevărat că muncise foarte mult. Aproape tot timpul şi-l dedicase studiului. Însă era foarte mulţumită: avea flori, avea bani. Credea că are tot ce-i trebuie. Abia aştepta să ajungă acasă, să-i împărtăşească soţului bucuria, să-şi facă planuri, să-şi aleagă ţara în care îşi vor petrece concediul de odihnă, aşa cum procedau de câţiva ani încoace.

Strângea florile cu drag la piept, călcând ţanţoşă pe alee.

Pe aceeaşi alee, o mogâldeaţă de copil îşi încordase picioruşele şi, vitejeşte, încerca să facă primii paşi. A reuşit să facă un pas, cel decisiv după care s-a oprit. A tras un chiot de izbândă, şi-a întins mânuţele către femeia din faţa lui şi i-a zâmbit într-un fel anume în care numai copiii ştiu să zâmbească.

Fără să stea pe gânduri femeia l-a luat în braţe şi l-a strâns cu gingăşie la piept lipindu-şi obrazul de al lui.

Imensa bucurie i-a umplut ochii de lacrimi. O cuprinseseră nişte emoţii pe care nu le mai trăise până atunci. Era atât de fericită, încât avea impresia că pluteşte!

În momentul acela, şi-a dat seama că nimic nu preţuieşte mai mult decât un zâmbet de copil.

***

COMENTARII

Există întâmplări care rămân încrustate în memoria inimii. În memoria degetelor şi a ochilor noştri. Şi sufletul are memorie. Există bucurii care nu se pot socoti în bani ori în alte privilegii materiale.

Există lucruri care nu costă nimic dar care sunt inestimabile.

Şi pentru ele ai da întreaga ta agoniseală.

Nimic nu e mai sfânt şi mai de preţ precum surâsul unui prunc. Nimic nu e mai scump decât surâsul unei mame. Acestea, îngemănate, formează un rotund indestructibil. Un rotund care se numeşte IUBIRE.

El nu poate fi smuls, înstrăinat, risipit pentru că el se află în matricea inimii fiecăruia.

Cine nu cunoaşte aceste bucurii, e cu adevărat un om lipsit de cele mai sfinte bucurii ale vieţii. Dar, mai ales, cine cunoaşte şi împărtăşeşte cu altcineva aceste taine dumnezeieşti poate fi socotit fericit, pentru că nu e de ajuns să le cunoşti, trebuie să te şi cumineci cu ele.

Autoarea încearcă să ne facă să înţelegem şi să preţuim lucrurile cu adevărat importante şi trainice. Şi printre ele, cap de serie, pune Iubirea.

Această virtute creştinească aşezată de Iisus Hristos în fruntea celor trei virtuţi teologale. Fără de care, omul nu poate fi socotit om.

Căci, spun Apostolul Pavel în cel mai frumos Poem biblic despre Iubire:

Chiar dacă aş vorbi toate limbile omeneşti sau îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt ca o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. 2. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. 3. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ardă, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. 4. Dragostea e îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. 5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, 6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. 7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. 8. dragostea nu va pieri niciodată. Proorocirile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. 9. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; 10. dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. 11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; gândeam ca un copil: când m-am făcut mare, am lepădat ce era copilăresc. 12. Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 13. Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea: dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Cor. 13, 1-13).

Ferice de cel ce cunoaşte şi preţuieşte acest dar de la Dumnezeu!

Cezarina Adamescu

Galaţi 21 noiembrie 2008

Intrarea Maicii Domnului

în Biserică


%d blogeri au apreciat asta: