►,,Pâc-Mâc şi căţeluşul verde”

POVESTEA DE SEARĂ 9

MARTA COZMIN

PÂC-MÂC ŞI CĂŢELUŞUL VERDE

A OST ODATĂ UN COPIL, pe nume Sabin, care avea o mulţime de prieteni şi jucării. Numai că prietenii veneau şi plecau, în schimb jucăriile rămâneau şi pe unde rămâneau? Pe pat, pe dulap, sub cuier, ba până şi-n frigider.

-Bagă de seamă, îl ameninţa necăjită sora lui, într-o bună zi o să te pomeneşti cu Pâc-Mâc şi atunci n-o să-ţi fie bine. El colindă din casă în casă, călare pe un căţel verde, să vadă cum îşi păstrează copiii jucăriile şi să-i pedepsească pe cei dezordonaţi.

-Cum să-i pedepsească?

-Ai să vezi tu cum! răspunse sora scurt şi, luându-şi ghiozdanul, plecă la şcoală.

Rămas singur, Sabin stătu un timp pe gânduri şi privi în jur.

Ursuleţul atârna de galeria perdelei, avioanele aterizaseră cu aripile într-o parte şi fuselajul într-alta, maşinuţele intraseră sub covor printre papuci, şuruburi şi creioane colorate.

„Nici un Pâc-Mâc, îşi zise deodată, apucându-se iar de joacă. A vrut să mă sperie”.

Atunci auzi clopoţelul soneriei. În loc să sune ca de obicei, acesta cânta „Vine, vine primăvara”. Sabin fugi să deschidă.

În prag se afla un căţel care avea blana foarte frumoasă şi verde, iar pe spatele său, şedea un călăreţ cu zale de argint şi vizieră. Băiatul vru să închidă repede uşa, dar, dintr-un salt, străinii pătrunseră în odaie.

-Noroc, Sabine! zise Pâc-Mâc, coborând din şa şi ridicându-şi vizera.

Avea obrajii roşii şi rotunzi ca două mere şi un nas la fel de rumen şi rotund.

-Cum o să mai duc jucăriile tale?

Sabin tăcu încurcat. Însă Pâc-Mâc văzuse totul şi mormăia nemulţumit. Apoi sări în şa, gata de plecare.

-Urcă, porunci el pe neaşteptate şi copilul se trezi lângă el.

Căţeluşul verde îi duse pe un munte, care străjuia o vale cu pământ întunecat sub peticele de zăpadă.

Călăreţul ciocăni într-o stâncă. Aceasta se deschise, descoperind o scară şerpuită, săpată în piatră.

-Aici e locuinţa mea, zise Pâc-Mâc, începând să coboare.

De la vârf la temelie, muntele era împărţit în galerii luminate, pline de poliţe cu jucării.

Într-o parte se înşirau maşini, camioane, basculante, tractoare. În alta, trenuri cu vagoane de călători, vagoane-restaurant şi vagoane-cofetărie. O galerie cuprindea o grădină zoologică de pâslă şi de catifea. Într-alta locuiau păpuşi, în alta erau stivuite cuburi, iar în galeria cea mai de jos se afla doar un dulap cu multe butoane.

-Tabloul de comandă! lămuri Pâc-Mâc. Toţi copiii care vin la mine primesc trei jucării. Fiecare dobândeşte jucăriile pe care le cere, dar niţeluş schimbate, în aşa fel ca ele să se potrivească şi cu cele de acasă. Spune-mi, ce doreşti?

-Doresc, spuse băieţelul repede, un avion cu reacţie, un joc de construcţii mecanice şi o puşcă de vânătoare.

Pâc-Mâc apăsă pe butoane şi cele trei jucării sosiră pe o bandă rulantă.

Sabin se repezi la avion. Avea o singură aripă, două cozi şi nici o roată. Desfăcu apoi jocul: în cutie se aflau numai şuruburi. Puşca era cum era, doar că nu avea trăgaci.

Copilul se întristă, dar Pâc-Mâc nici nu băgă de seamă şi deschise poarta care dădea spre vale. În faţa lor se ivi un balon galben de nacelă.

-Ca vântul, ca gândul! porunci Pâc-Mâc, urcând împreună cu Sabin.

Pe când balonul se ridica în văzduh, văzură căţeluşul zburdând dedesubt, în urma lor, şi, pe unde trecea şi se tăvălea, lăsa scame verzi şi pământul se acoperea de iarbă.

-A venit primăvara! grăi Pâc-Mâc, mulţumit.

Balonul coborî lin pe alee, chiar în faţa casei.

-Bun rămas, Sabine.

-Bun rămas, zise băiatul şi fugi înăuntru.

Voia să facă rânduială printre jucării, înainte de întoarcerea surorii sale. Avea dreptate Pâc-Mâc: sosise primăvara!

***

(Poveste apărută în volumul: Marta Cozmin, Poveşti Poveşti, Editura Vitruviu, Bucureşti, 2000, Editor: Ioana Călina Marcu. Ilustraţii: Gyorgy Mihail).

COMENTARII

Şi cine, în viaţa lui nu l-a întâlnit, măcar o dată pe vestitul Pâc-Mâc, trezorierul comorii cu mii şi mii de jucării de-ale copiilor? Călare pe un căţeluş verde, mov ori albastru, el colindă prin casele oamenilor şi observă care copil îşi îngrijeşte bine jucăriile şi care le strică şi le aruncă de colo-colo, prin toate ungherele. De câte ori îşi uită jucăriile pe pat, sub pat, pe dulap sau pe sub dulap, în cămară sau chiar în frigider, fiecare copil trebuie să se aştepte la vizita lui Pâc-Mâc.

Haideţi, fiţi sinceri! N-a venit niciodată la voi?

La mine vine foarte des, fiindcă eu sunt o uitucă şi o împrăştiată notorie. Şi vai, câte mai pătimesc din pricina asta!…

Dar mă aleg şi cu o muştruluială zdravănă din pricina asta.

Atunci, n-am de ales, şi trebuie să-mi strâng lucrurile şi să le aşez pe fiecare, la locului.

Ce treabă plicticoasă!

Dar dacă nu-i promit imediat că mă îndrept, Pâc-Mâc, aşa mic precum este, mă pedepseşte. Şi păţesc ce-a păţit bieţelul Sabin, care, ajungând la locuinţa lui Pâc-Mâc din peşteră, şi-a găsit propriile jucării stricate, aşa cum le lăsase să zacă în camera sa.

Cum, nu credeţi în Pâc-Mâc? Nici Sabin n-a crezut. Până s-a convins.

De atunci e un băiat foarte ordonat, poate cel mai ordonat băieţel pe care-l cunosc.

Iar acum, haideţi, repede, să facem curat în dulăpioare, în noptiere, pe rafturi şi pe pătuc, fiindcă simt eu că se apropie un căţeluş verde, ori albastru ori mov, şi pe el, călare, înzăuat în argint şi cu vizieră, călăreşte, cine altul decât Pâc-Mâc?

Galaţi, 13 noiembrie 2008 Cezarina Adamescu


%d blogeri au apreciat asta: