-Cezarina Adamescu:,,Puiul de urs”

Într-o zi un pui de urs foarte înţelept, căci urmase un curs de specializare în drept la Academia ursească, aşa că ştia să vorbească în toate limbile pădurii, vru să organizeze un concurs de dicţiune pentru a turna un film de ficţiune. Pentru asta încercă să adune toţi puii de cangur, de vulpe, de iepure, puii de ciocănitoare, care-i serveau drept ajutoare, cei de raţă care se vârâseră-n faţa camerei de luat vederi, puii de găină care aveau diferite păreri despre lumină şi reflectoare. Astfel ajunsese pădurea plină de odrasle de animale care făceau figuraţie pentru un film de animaţie.

Ursul îi vârî sub stropitoare ca să facă iute câte un duş, le scărmănă blana niţeluş să arate mai bine şi-i stropi cu tuş.

Îl chemă pe godac care era cam posac, dându-i poruncă s-aducă şi-un greier în frac, şi-o broscuţă din lac.

Apoi îşi drese glasul c-un ou şi glăsui atât de tare încât se auzi până la marea cea mare:

-Stimaţi pui, le zise, agăţându-şi în cui pălăria de pai. Suntem în luna mai şi pe prund, dovadă că pământu-i rotund, toate albinele au purces la cules stropi de soare de la fiecare floare şi polen pentru ten. Fiindcă buna lor matcă le-a dovedit că numai laptele obţinut în stupinele din ţinut are efect în procesul de întinerire. Aşa că voi da citire unui regulament de desfăşurare a scenariului. Dacă cineva are vreo întrebare, s-o pună imediat. Dar fiindcă n-am terminat, cer din nou îngăduinţă şi ascultare, altfel nu-i cu putinţă să ne înţelegem. Vreau să alegem un regizor peste toate graiurile de dobitoace.

Acel ce va şti a rosti limbile animaliceşti pe dinafară va fi declarat VIETATE RARĂ – bunăoară, papagalul care cunoaşte până şi orăcăitul de broaşte – se poate spune că-i rara avis in terris, cu atât mai mult filomela care poate cânta noapte de noapte imitând orişice şoapte.

Bineînţeles că vor avea drepturi egale şi celelalte animale, până şi canarii cei galbeni şi pisoii tărcaţi, purceluşii bălţaţi, iepurii de Angora, care-ţi spun imediat cât e ora, coconiţele gâşte, care mănâncă toată ziua găluşte şi chiar neamurile de ţânţari şi de muşte.

Peştii nu intră în concurs, mai glăsui puiul de urs, fiindcă sunt din fire ursuzi: fie că tot timpul sunt uzi, fie că se zbat pe uscat, că aşa le-a fost dat.

O presură, cu alură de cântăreaţă artistă, coborî din trăsură şi tristă, îşi drese glasul c-un ton de diapazon, picând în vorbă ca musca în ciorbă:

-Cine are gură să strige că frige şi să nu mai sufle-n iaurt. Pe scurt. Pe încercate, care pe care, ca la alergare sau la concursul de şotron. Numai acel care se va dovedi, fără drept de apel, cel mai bun filolog, cel mai deştept şi mai telegenic, să-nvingă. Nu să înfigă o seringă cu apă chioară în biata mea inimioară. E clară?

Atunci, un buldog răguşit şi fălcos lătră de întoarse pădurea pe dos:

-Dar la cei fără stăpân nu vă gândiţi că n-au ce să roadă şi umblă cu oscioare făcute covrig şi vârâte în coadă? Sunt atâţia căţei haimanale, fără hăinuţe, fără sandale şi mai ales, fără chioare parale. Pe cine doare? Fiecare se preface bolnav de lingoare. Halal adunare! Socot că se cuvine aşadar, să procedaţi democrat: să mă alegeţi pe mine regizor, neapărat. Sper că nu e nimeni care să se opună, altfel încep să latru la lună şi-o să fie mai rău că va ieşi tămbălău.

Trecu şi o barză în zbor purtând în cioc – ei, ce credeţi?

Un ghioc într-o scoică de mare, ce ţinuse loc de doică unui peştişor oarecare. Se miră, dar nu întrebă nimic, de frică să nu-i pice din cioc – precum corbului – caşul – mândreţea ei de ghioc. Fiindcă voia să-şi ghicească viitorul la fel ca o pitie, până nu ajunge şi dânsa piftie.

Dar, de mirare făcu numai clamp-clamp şi scoica zbură pe spinarea unui mic hipocamp ce ieşise din apă să vadă cum se adapă un pui de baltă.

În final, nu mai ştiu dacă ursul a ţinut sau nu concursul, fiindcă mi-am pierdut răbdarea văzând cum ni se promite marea cu sarea.

Şi m-am suit binişor pe-o şa, şi-am purces ca un fulg de nea pân’ la voi, în zăvoi, să vă torn minciuni din torbă, uite-aşa, ca să vă mai ţin de vorbă…

Galaţi, 17 decembrie 2008

Cezarina Adamescu

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: