-Ovidiu CREANGĂ:,,BETTY CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ „

Moşul ăsta, Moş Poveste Barbălungă, e incredibil. Săptămâna trecută, într-o noapte cam pe la cântatul cocoşilor, m-am trezit cu el că stă pe capul patului meu şi mă priveşte cu multă voie bună.

– Dragul meu, m-am gândit că putem face rost încă de o poveste minunată având ca eroina pe căprioara ce vine mereu în grădina voastră. De aceia m-am prezentat la domnişoara Betty, că aşa o cheamă şi e domnişoară, ca să discut cu ea şi să văd cum putem să o ademenim şi pe ea în poveştile noastre. Noi până acum am avut de-a face numai cu „românaşi” de ai noştri dar Betty e canadiancă şi vorbeşte engleza. După cum ştii, Dumnezeu m-a înzestrat cu putinţa să mă pot înţelege cu orice vorbire de pe Pământ plus „vorbirea” gândului.

– Ar fi minunat Moş Poveste Barbălungă, deoarece între noi şi această fiinţă minunată acum este o caldă prietenie, pur şi simplu vine şi ne mănâncă din palmă.

Într-adevăr, nu am apucat să vă spun de această căprioară, care are sălaşul ei în pădurea vecină, fiindcă noi ne învecinăm cu o pădure seculară care a fost transformată în parc şi care nu a văzut fierăstrăul sau securea. În poza alăturată o vedeţi pe Betty în toată splendoarea ei, fotografiată de Luminiţa, fata mea. Noi locuim împreună, eu, fata mea Luminiţa, şi copiii ei, Daniel şi Simina, nepoţii mei!

Ce mi-a mai spus năstruşnicul Moş Poveste Barbălungă. Betty doreşte să ne vadă  şi să discute, eventual să se joace cu noi, folosindu-se de darurile cu care l-a înzestrat Cel De Sus pe Moş Poveste Barbălungă. Aşa cum în poveste animalele şi chiar gâzele  devin fiinţe omeneşti în toată firea aşa se va întâmpla şi cu domişoara Betty. Moşu’ mi-a spus că sâmbătă noaptea va veni la mine şi o va invita şi pe Betty. Muream de nerabdare în aşteptarea acestei neobişnuite întâmplări. Şi sâmbătă, cam pe la cântatul cocoşilor, adică miezul nopţii, Moşul vine cum a promis. Este ceva nemapomenit, toate uşile sunt închise deasemeni şi ferestrele şi el intră nestingherit în casă, de parcă ar fi frate cu Moş Crăciun. Ei, dacă… e trimisul lui Dumnezeu.

– Acum o voi chema pe Betty şi să vezi ce fată frumoasă este această canadiancă, să nu crezi că numai româncele sunt frumoase.

– Nu te supăra moş Poveste Barbălungă după părerea mea româncele sunt cele mai frumoase femei din lume. Am cunoscut femei de pe toate meridianele şi din toate colţurile Pământului însă femei atât de atrăgătoare ca româncele nu am întîlnit. Hai să o vedem şi pe Betty că după câte ştiu este şi ea destul de atrăgătoare…

– Beeety!

Şi ca din pământ a apărut o fată tânără, cam şatenă dar deosebit de frumoasă. Deci nu numai româncele sunt frumoase m-am gândit eu. Discuţia s-a purtat în limba engleză însă eu voi reda-o în limba română ca să fie înţeleasă de toată lumea.

– Iată-mă am sosit şi sunt bucuroasă să discut cu voi mai ales cu vecinul meu pe care îl văd deseori prin grădină, vecinul care câteodată îmi dă să mănânc chiar din palma lui.

– Eu mă bucur că te văd în chip de tânără domnişoară şi sunt impresionat de frumuseţea ta. Acum îmi dau seama că nu numai româncele sunt frumoase.

– Mulţumesc de apreciere. Eu am să mă folosesc de această discuţie ca să şi te rog ceva vecine. Şeful turmei noastre este un tip puternic destul de tânăr şi foarte autoritar. Eu vreau să rămân încă o perioadă domnişoară şi să nasc un ieduţ mai încolo, după un an doi când voi fi mai matură. Însă el îmi face o curte foarte agresivă şi eu vreau să scap cumva de  el şi iată cum m-am gândit. Când el mă va asedia cu curtea lui eu vreau să mă refugiez la tine şi tu să mă primeşti în casă că… în gradină poate veni şi el. Eşti de acord?

– Desigur Betty, mi-ar face o deosebită plăcere cu toate că atunci vei avea aspectul de căprioară că nu ar fi un aranjament a lui Moş Poveste Barbălungă cum este aranjamentul de astăzi. Văd ca Moşul îm face semn că vrea să vorbească şi el.

– Dragii mei eu ştiam de necazul lui Betty şi am vrut să o ajut şi ca dovadă suntem acum toţi trei împreună  şi punem ţara la cale.

– Nici nu vă închipuiţi cât de mult m-aţi ajutat. Când voi veni şi tu mă vei primi în casă, curtezanul nu va şti unde am dispărut, el nu are să-şi închipuie că eu sunt în casă şi are să se sperie foarte tare. Şi câteva spaime de acestea s-ar putea să-l lecuiască de intenţiile lui drăgostoase.

– Dragii Moşului, mă bucur că am mai făcut o faptă bună şi mă retrag la coliba mea din vârful muntelui.

Şi a dispărut ca de obicei… ca o nălucă. Betty m-a sărutat pe un obraz, eu i-am sărutat mâna şi s-a topit şi ea ca o nălucă. Înţelegerea noastră a fost perfectă şi eu am găzduit-o pe căprioara Betty în casă la noi atâta timp cât a crezut ea ca trebuie. Iar eu am venit fuga, fuga, să vă spun şi vouă povestea asta năstruşnică astăzi… duminică, 3 aprilie 2011, ora 6:43 după masă.

Ovidiu CREANGĂ

Toronto, Canada

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: