-Anecdote şcolare

–Oare ce gust o fi având carnea de maimuţă? întreabă Costel.

-Depinde, doar ştii că maimuţa poate imita pe oricine, îşi dădu cu părerea Mitică.

***

-Am văzut un crocodil care n-a mâncat nimic de vreo doi ani, se lăudă Petrică.

-Nu se poate. Unde l-ai văzut? săriră mai mulţi colegi cu întrebarea.

-La muzeul de ştiinţele naturii.

***

-Care este cel mai modest animal?

-Molia, deoarece se hrăneşte numai cu găuri.

***

-Îmi poţi numi cinci animale care trăiesc în Africa?

-Da. Patru elefanţi şi o girafă.

***

-Care e cea mai folositoare pasăre? întrebă învăţătorul.

-Găina!

-De ce?

-Păi, ea poate fi mâncată şi înainte de a se naşte şi după moarte.

***

Profesorul: – Peştii pot vedea şi auzi?

Elevul: – Da.

Profesorul: Dar mirosi?

Elevul: – Numai când nu sunt proaspeţi.

***

-Ionică, tu ai văzut vreodată un cerb? îşi întrebă bunica nepoţelul venit în vacanţă la ţară.

-Da, la televizor.

-Eu te întreb dacă l-ai văzut în natură?

-Nu, tăticul nu ne dă voie să scoatem televizorul afară.

***

-De câteva luni îl tot dresez pe Buni să latre când îi e foame.

-Şi ai reuşit?

-Da. De câte ori mă aude pe mine lătrând, se apucă de mâncat.

***

-În ce grupă animală clasificăm şarpele cu ochelari? întrebă profesorul.

-În cea a animalelor cu vedere slabă, răspunse un elev.

***

-Care păsări sunt cele mai înaintate în vârstă?

-Cele împăiate.

***

-Mămico, scrie-mi o scrisoare pentru Moş Crăciun!

-Dar de ce n-o scrii tu?

-Pentru că-mi trimite iar o carte de gramatică, dacă vede cum scriu.

***

-Mi-am cumpărat trei cărţi de Barbu Ştefănescu Delavrancea, îi zise o elev unei prietene.

-Vai, eu n-am citit încă nici o carte a acestor autori.

***

-De ce ţi-ai intitulat poezia Scrisoarea a VI-a? întrebă conducătorul cenaclului pe elevul Ştefănescu.

-Păi, celelalte au fost scrise de Eminescu şi dumneavoastră aţi spus să fim originali şi să nu imităm pe alţii.

***

-Uite, ţi-a căzut cartea din mână, zise sora către fratele ei.

-Vai, eram aşa de cufundat în lectură încât nici n-am observat! se dezvinovăţi acesta.

***

-Ce crezi c-ar fi bine să-i cumpăr fratelui meu de ziua lui? o consultă Sanda pe amica ei.

-Ia-i şi tu o carte, că e băiat mare!

-N-are rost. Mai are una de acum doi ani şi nici pe aia n-a citit-o!

***

-Aş dori o lucrare serioasă, dacă se poate, istorică.

-Iată Ultimele zile ale Pompeiului!

-De ce boală a murit?

-De o erupţie.

***

-Versurile astea le-a mai citit undeva.

-Exclus! Poate sub altă iscălitură?

***

-Vitoria Lipan avea un câine. Ştii cum îl cheamă? întrebă profesorul.

-Cuţu! răspunse elevul.

***

Gică a început să citească unele cărţi de filozofie.

-De ce nu citeşti şi tu cărţi potrivite pentru copii? l-a întrebat tatăl său.

-E prea multă filozofie în ele, răspunse micuţul.

***

-Mihăiţă, anul trecut când am fost la voi, tot grămada asta de cărţi era în mijlocul camerei! constată unchiul.

-Aşa-i, eu pun în raft numai cărţile pe care le-am citit.

***

După ce profesorul le povesti elevilor despre poetul englez Milton, spunându-le că a fost orb, se adresă unuia care nu era atent:

-Ce defect am spus că avea Milton?

-Era poet, răspunse elevul.

***

-De ce la „Cenaclul umoriştilor” lipseşte umorul? se interesă un cetăţean.

-Fiindcă membrii cenaclului sunt adepţii curei de slăbire.

-Adică?

-Cum, nu ştiţi că râsul îngraşă?

***

-Ce limbi străine faceţi la şcoală?

-Franceza, engleza, matematica şi fizica.

***

-Nu înţeleg de ce latina îţi pune atâtea probleme: doar e o limbă moartă.

-Da, tăticule, dar profesorii trăiesc.

***

-Care insulă o puteţi ţine în două degete?

-Creta.

***

-Bunicule, pe mări şi oceane trăiesc oi?

-Nu, dragul meu.

-Păi, atunci cu ce se hrănesc lupii de mare?

***

-Oceanul Pacific e mereu liniştit, tăticule?

-Întreabă şi tu ceva serios!

-Bine. De ce a murit Marea Moartă?

***

-Unde se află oaze? întrebă profesorul.

-În pustiu, răspunse un elev.

-Şi de cine sunt locuite?

-De…pustiitori.

***

-Ştii că la Polul Nord noaptea ţine şase luni?

-Nu mai spune: Vai de paznicii de noapte!

***

-Unde-i Londra pe harta Europei? întrebă profesorul.

-N-o văd din cauza ceţii, răspunse elevul.

***

-Grozav aş vrea s zbor în lună în perioada examenelor!

-De ce?

-Acolo, orice materie e de şase ori mai uşoară decât pe pământ.

***

-Tăticule, de ce ziua nu se văd stelele?

-Nu ştiu!

-De ce n-ai întrebat când erai mic?

***

-Ştii care e adevărata cauză a aurorei boreale? întrebă profesorul.

-Am ştiut, dar acum am un lapsus, se scuză elevul.

-Păcat. Ai fi fost singurul care ştie acest lucru.

***

-Tăticule, de ce are soarele pete? întrebă un copilaş.

-Fiindcă face ca tine. E neglijent când mănâncă.

***

-Ce-ţi place mai mult, soarele sau luna?

-Luna, deoarece ea luminează noaptea, când e întuneric, pe când soarele…

***

-Spune o propoziţie în care să fie şi cuvântul ou!

-Am mâncat o prăjitură.

-Păi, unde-i oul?

-În prăjitură.

***

-Vă rog un tort ars, ceru o elevă la cofetărie.

-De ce ars? se miră vânzătoarea.

-Ca să creadă părinţii mei că eu l-am făcut.

***

Pisica şi şoarecele intră în cofetărie:

-Un tort de căpşuni cu frişcă! comandă şoarecele.

-Eu, puţină frişcă pe şoarece! zise pisica.

***

-Care este cel mai vechi instrument muzical? întrebă profesorul de muzică.

-Acordeonul, răspunse Ică.

-De ce?

-Fiindcă are cele mai multe riduri.

***

-Bade, îmi dai voie să-ţi pictez oile? se adresă un pictor unui cioban.

-Ba eu nu, că apoi nu le mai pot vinde lâna, ripostă ciobanul.

***

-Ai văzut „Spărgătorul de nuci?”

-Da. E în sertarul mesei din bucătărie.

***

-Câte simfonii a compus Beethoven?

-Trei.

-Care?

Eroica, Pastorala şi A noua.

***

-De ce cânţi la ora asta din trompetă?

-Ca să aflu cât e ceasul.

-Şi afli?

-Totdeauna măcar un vecin strigă: Taci odată!Tocmai la ora… ţi-ai găsit să cânţi?

***

-Puteţi da un exemplu de politeţe la munte?

-Da. Ionică a salutat Babele cu „Sărut-mâna”.

***

-Prin Grecia şi Turcia ai fost?

-Da. Am străbătut toată Scandinavia.

***

-Îţi place natura?

-Enorm. Toată ziua privesc pe fereastră.

***

-Veniţi cu noi într-o excursie? i se adresă ghidul unui cetăţean proaspăt sosit în staţiune.

-Cu ce şi unde?

-Pe jos şi în împrejurimi.

-Nu-mi place să merg pe jos.

-Păi atunci picioarele la ce vă folosesc?

-Unul pentru accelerator, celălalt pentru ambreiaj.

***

-Mămică, de ce vânătorii împuşcă lupii?

-Fiindcă lupii omoară mieii.

-Atunci de ce nu împuşcă şi măcelarii?

***

-Când e timpul cel mai potrivit pentru culegerea merelor? întrebă învăţătorul.

-Când doarme paznicul! răspunse Gigel.

***

-Ce ai de gând să te faci, Fănele, când vei fi mare? Inginer ca tatăl tău, sau medic ca maică-ta? se interesă bunicul.

-Nici una, nici alta, ci pensionar ca dumneata.

***

-Doamnă, cum reuşiţi să deosebiţi între ei pe cei doi copii gemeni?

-Simplu. Fac parte din echipe de fotbal diferite.

***

-De ce se trag clopotele?

-De frânghie.

***

-Cum se poate, prietene, că ai atâtea cărţi şi nici un dulap pentru ele?

-Păi, ce să fac dacă nimeni nu mi-a împrumutat un dulap, ci numai cărţi?

***

-Spune-mi repede, cât pământ este într-o groapă lungă de doi metri, lată de trei metri şi înaltă de un metru?

-Dacă e groapă, înseamnă că e goală.

-Ai ghicit.

***

-Când se află duminica înaintea sâmbetei?

– Când o căutăm în dicţionar.

***

-Ce diferenţă este între viciu şi obişnuinţă?

-Viciul reprezintă greşelile altora, iar obişnuinţa greşelile noastre.

***

-Ce foloase aduc podurile?

-Lasă râurile să treacă pe sub ele.

(Selecţiuni din volumul: RÂDEŢI, COPII!, Antologie de anecdote şi epigrame, selecţionate, prelucrate sau create de Patiţa Silvestru şi George Zarafu, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1985. Copertă şi ilustraţii: A. Poch).

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: