-Maria Lovin:,,Poezii din Ţara Vrancei”

VOINICEL VRÂNCEAN

„Marinel, unde-ai plecat?”

„La stână! Sunt aşteptat!”

.

„Ce duci în acel urcior?”

„Apă rece de izvor!”

.

„Şi în straiţa cu flori?”

„Merinde pentru păstori.”

.

„Iar acolo-n subsuoară?”

„Tainul pentru Mioară.”

.

„Dar în sân, pe sub suman?”

„Inimoară de vrâncean!”

.

UN BACI COBOARĂ DIN LEGENDĂ

Un foc de tabără la munte,

În jur, copii veniţi de ieri

Şi un bătrân proptit în bâtă;

Un baci, tătucă de oieri.

.

El începu: „Priviţi ce mândră,

E ţara-n miezul codrilor!

Cum îşi presare-argintul luna

Pe murmurarea de izvor.

.

Şi ce frumos mai ştie iarba

A băsmui pe limba ei,

Despre-o Mioară năzdrăvană,

Un câine şi trei ciobănei.

.

Noi din legendă coborât-am

Aici, pe un picior de plai,

Cu zimbrii din peceţi, o dăm

Pe ritm de doină-n dacic grai.

.

Dorm duşi cu-a lor dorinţă-n suflet

Neîmplinită, buni, străbuni,

Ce s-au jertfit să fim, de-a pururi,

Pe-această vatră, noi stăpâni.

.

Acum alţi meşteri, tot Manole,

Cu Anele, (frumoase flori),

Răsar în câte-o casă nouă,

Ce se înalţă către nori.

.

Iar în amurg, ei de pe schele

Albi de lumină şi de var,

Fără de aripi de şindrilă

Zboară în balade, iar şi iar.

.

…Acum mă duc… să-mi pun urechea

Pe-al gliei piept şi o s-ascult,

Noul ecou: inima ţării,

Ce-mi place-atât, atât de mult!!!”

.

SCRISOARE CĂTRE MEŞTERUL OLAR

Neică olarule-ţi scriu

Că aş vrea şi eu să ştiu

.

La ce moşule, gândeşti,

Lutul când îl plămădeşti?

.

Şi-acest migălit urcior

Mă-nsoţeşte la izvor

.

(De-aduc apă de cu zori

Să sting setea la păstori).

.

În vreme ce-l modelai,

Dumneata îl descântai

.

Ca oricine-o bea din el

Să audă-un cântecel,

.

Ce poartă-n susurul lui

Murmurul pământului,

.

Fluierul ciobanilor,

Cu-ngânatul văilor,

.

Gângurit de prunc plăpând

Şi glasul Mioarei blând!

.

Şi de-o fi să fiu cândva

Departe de ţara mea,

.

Fermecatul tău urcior

O să-mi aline de dor,

.

Dor de-ai mei, de ţara mea,

Apă din el dac-oi bea.

.

SENTIMENT

Când simt

Zvâcnind

Iarba

Sub tălpi,

Când beau

Apă cu pumnii

Şi când

Îmi taie

Drumul

Căprioara,

În suflet,

O dragostea am,

Numită simplu:

ŢARA.

.

SUNT OLAR

Sunt olar

Şi roata mea

Se-nvârteşte tot aşa

Se-nvârteşte,

Se-nvârteşte,

Lutul cald în palmă-mi creşte

Şi apare

O ulcică

Înflorată, mititică,

Şi apare

Un urcior

Ce-aminteşte de izvor.

Mai apare

Şi o glastră

Ce voi pune-o la fereastră

Cu-o muşcată

Mâine-n zori

Cu cele mai roşii flori…

.

CÂNTEC

Ierbuliţă

De pe plai

Unduioasă,

Mătăsoasă,

Mult eşti

Fragedă

De coasă,

Când în valul

Tău,

M-ascund,

Cucul îl

Aud cântând,

Fluturii

Zglobii

Săltând

Îi zăresc

Pe câmp de flori

Şi îmi vine

Uneori

Uite-aşa

Deodată

Un dor

Ca să zbor

Şi iar să zbor

Până dincolo

De nor.

.

DAR DE SĂRBĂTOARE

Cu ce să te compar

Frumoasă glie?

Pe harta lumii n-ai

Asemănare!

Tu zi de zi te-nalţi

Mai mândră-n soare

Iar numele ţi-e unic:

ROMÂNIE.

.

Ce să-ţi aduc

La zi de sărbătoare?

Buchet de maci

În roşie făclie,

Cusută-n fir de aur

Mândră ie,

Ori pe-un ştergar

O pâine

Şi cu sare?

.

MICĂ BALADĂ CU

VODĂ ŞTEFAN ŞI

VRÂNCIOAIA

Ştefane, Măria Ta,

Încotro îţi îndrepţi calul?

Vin duşmanii, vin ca valul,

Ştefane, nu te lăsa!

.

Eu ţi-oi da feciori vreo şapte,

Bravi şi iuţi ca nişte zmei

Piatra scapără sub ei!…

Şi-ţi porni din miez de noapte.

.

Tu în fruntea lor păşind

S-o luaţi în jos la vale

Codrul să-l aud din poale

Cu dulce răspuns vuind.

.

Ştefan domnul cel viteaz

Şi-a lăsat să zburde calul –

Fug duşmanii, duşi ca valul.

Mâncând ţarină de necaz.

.

ZESTREA DE LA VODĂ ŞTEFAN

Torcea Vrâncioaia în pridvor

Greu era fusul de fuior,

.

Sfâr, sfâr, din zori şi până-n zori

Cămăşi să fac la feciori –

.

Tot câte zile-n săptămână

Atâţia fii, dârza bătrână

.

Avea. Şi mult îi mai iubea,

Erau destoinici, buni cu ea.

.

Sfâr, sfâr şi fusul s-a oprit!

Bărbat de neam ea a zărit

.

Spre casa ei cum se-ndrepta,

La glezne parcă plumb purta,

.

Atât de greu păşea şi-atât,

Era de trist şi abătut.

.

De-un paltin calul şi-a legat,

Intră şi bună vreme-a dat.

.

Măicuţa nu l-a iscodit

Ci-l ospătă. Şi a fugit

.

La stână-n vale. Cu-ai săi fii,

Şezu la sfat. „Ei, dragi copii,

.

Cine-o fi oare-acest bărbat

Zgârcit la vorbă-ngândurat?”

.

Au chibzuit şi-ntr-un cuvânt

Au zis: „E Vodă. Şi-i înfrânt!

.

Pornim la luptă-acum, acum!

La arme, fraţilor, la drum!

.

Strigau vitejii alergând,

Sunând din buciume, strângând

.

Şi alţi viteji. Ei către şes

Cu Vodă-n frunte au purces,

.

Pe câmpul de lângă Focşani

I-au pus pe fugă pe duşmani.

.

Iar domnul Ştefan a poftit

Feciorii de le-a mulţumit,

.

Răsplată şapte munţi le-a dat

Cu uric. Şi azi s-a păstrat

.

„ŢARA ACESTOR ŞAPTE ZMEI”

Şi falnic în mijlocul ei

.

Un monument e dăltuit

În cinstea Domnului iubit.

.

PEISAJ MIORITIC

Sus la Tulnici, sus

Dănţuie bălaie

Lumina-n oglinda

Stropilor de ploaie,

.

Zefirul în paltini

Ca din fluier sună,

S-aude talanga

Cu zvonul de stână.

.

S-aud şi dulăii

Şi glasul de miei

Se lasă la vale

Cei trei ciobănei.

.

Miroase-a răşină

Vara, după ploaie.

Tot mai dulce-i glasul

Mioriţei lae.

.

AMURG DE PRIMĂVARĂ

Şi-s piscurile ţării sărutate

De primvara-ntoarsă de departe,

.

Torcând cu grijă caierul de nor,

Îi ţes velinţi de flori şi de mohor.

.

Se-nvăluresc albastre ca un râu

Jur-împrejur câmpiile de grâu,

.

Îşi cumpăneşte după viorele

Soarele-acum doar câteva andrele –

.

Bătrâni-n pragul porţii povestesc

Cât de viteaz e neamul românesc,

.

Mai amintind de câte-un domn ne-nfrânt,

Ce sub înalţii munţi îşi au mormânt.

.

Eu cu-o urare îşi încheie seara:

„În pace şi belşug să fie ţara!”

.

MAMĂ DRAGĂ,

ŢARĂ DRAGĂ

Un buchet

De lăcrămioare

Am cules –

Şi viorele,

Să le fac

Câte-o cunună

Mamei mele,

Ţării mele.

.

Împletesc

Cu gingăşie

Viorele,

Lăcrimioare

Şi le-mpodobesc

C-o rază

Aurie

De la soare.

.

Ce frumoase,

Ce lucioase

Sunt cununile!

Pofiţi,

Mamă dragă,

Ţară dragă

Şi cu ele

Vă gătiţi!

……………………………………………………………..

(Selecţiuni din volumele de versuri: MARIA LOVIN, Dulce ca mărul, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988, Ilustraţii: Elena Boariu-Opriş şi MARIA LOVIN, Bun găsit, ABECEDAR, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1984. Coperta şi ilustraţiile: Daniela Wanda Maiorescu).


%d blogeri au apreciat asta: