-Cezarina Adamescu:,,Poveşti cu morală”

TICĂ FĂRĂ FRICĂ

Socotesc că nu vă strică

Să aflaţi ce s-a-ntâmplat

Cu viteazul urecheat

Poreclit „cel fără frică”.

.

Într-o zi urcând un munte

Măsura cu ochii valea.

Iată că-i aţine calea

Un pitic cât un grăunte

Care-l strigă: -Nene Tică,

Pentru ce tresari de frică

Când foşneşte-o păpădie,

Dacă vântu-abia adie,

Ori când iarba-n crâng tresare?

.

Crezi că e vreo arătare

Ce-a ieşit la drumul mare?

Ce eroare! Ce eroare!

.

Nu cumva această pată

Care-aleargă după tine

Te-a speriat şi altă dată

Şi-ai fugit de ea, vezi bine?

.

Păi, se poate,  Tică dragă

Să te temi o viaţă-ntreagă?

.

Aruncând privire sumbră

Zise-atunci viteazul Tică:

-Uf! M-am speriat de umbră!

……………………………

MELCUL

Fără casă în spinare

E lipsit de apărare.

Parcă-i neajutorat.

Să vedeţi ce s-a-ntâmplat:

.

Într-o zi, cam pe la prânz,

Prin poiană trece-un mânz,

Pus pe joacă, nechezând,

Şi-l zări pe melc mergând.

.

-Unde duci tu, frăţioare,

Ditai casă în spinare?

.

Şi atunci, ce-i dă prin minte:

-Stai că i-o desprind din ţinte!

Şi crezând că-i o scofală

El i-o smulse c-o zăbală.

.

Când văzu că-i dărâmată

Praf, bucată cu bucată,

Mânzul  tare-avu regrete

Şi-i vorbi pe îndelete;

Îi jură să-l răsplătească

Dându-i casă-mpărătească.

.

Vreascuri adună şi paie,

Frunze veştede, o claie,

Şi-i clădi, cu chiu cu vai,

Mică iesle pentru cai.

.

Însă melcul nici măcar

N-aruncă un ochi la dar.

Suspinând umbla hai-hui,

După vechea casă-a lui.

O mai drese, o zidi,

Iute-apoi o potrivi

Şi-o porni încetinel

Cu căsuţa după el.

.

Asta ştie orişicine:

Nu te poţi simţi mai bine

Şi nici traiul nu-i plăcut

Decât unde te-ai născut…

.

Şi-aş dori să vă mai spui:

Omu-i rege-n casa lui…

………………..

GREIERAŞUL

Ar cam trebui schimbată

Fabula de altădată

Unde greieraşul Cri

Nici că ar mai conteni

Cu chitara, toată vara

Şi ar nimeri curând

Să-mprumute-o boabă-două,

Niscai brânză, patru ouă,

La vecina sa furnică.

.

C-o fi bună, la adică,

Hărnicuţă, lucrătoare,

Şi-n cămară strângătoare,

Însă greierul hoinar

E-o insectă cum mai rar

Întâlneşti în astă lume.

.

Spune, cine-ţi cântă glume,

Cine vara te încântă

Cu arcuşul lui de har?

Ai habar?

.

Cine-n zarea sinilie,

La visare te îmbie,

Sufletul de dor umplându-l

Şi purtându-l,

Unde nici cu gândul

Nu gândeşti,

Ghiceşti?

.

Poţi de pildă, o viaţă-ntreagă,

Fără şagă

Să lucrezi

Şi să nu te recreezi

Cu un cântec, poezie?

Cine ştie?

.

Fără-acest micuţ artist

Nu-i aşa c-ar fi prea trist?

.

Greieraşul nici măcar

Nu e leneş cum s-a spus,

Ci-i pe treabă-ntr-una pus;

Îi învaţă pe copii

Cântecelul Cri-cri-cri,

Spune-mi, dumneata îl ştii?

CEZARINA ADAMESCU


%d blogeri au apreciat asta: