-Nicolae BĂCIUŢ:,,DE-ALE NECUVÂNTĂTOARELOR”


ÎNCURCĂ –LUME

Care-i calul, care-i capra,

care-i iedul, care mielul,

care-i boul şi măgarul,

cine o să tragă carul?

Care-i porcul, care-i vaca,

câinele şi toată cloaca?

Dar găina şi cocoşul,

raţa, gâsca şi curcanul

care cântă fals tot anul?

Calul face cot-co-dac,

vaca face i-ha-i-ha,

iară câinele mac-mac

şi măgarul ga-ga-ga,

cântece anapoda.

Iedul, mielul se guiţă,

mândri că ei sunt de viţă

sau de spiţă –

uite-aşa se-ncurcă-n iţă.

A trecut Încurcă-lume

şi-a pus tuturora nume!

––––––-

IEPURELE ŞCHIOP

Înc-o dată mă încearcă

fuga fără nici un rost;

vreau să merg spre niciodată,

umbrei caut adăpost.

Iepurele şchiop mă duce,

blana lui îmi creşte mie,

îi simt fuga în spinare,

învăţ frica argintie.

Şi suflarea lui fierbinte

– mi pune ghearele în gât

când eu vreau să ţip cuvântul

care-odată ne-a urât.

Sângele fără măsură

trece-n carnea iepurească –

tot mai mic mă fac deodată-n

şchiopătarea mea firească.

Şi simt iepurele blând

cum încalecă pe mine

şi cum merg spre niciodată

şi cum şi el însuşi vine

şi cum fuga fără rost

nu e-a iepurelui care

nu mai ştie ce a fost

şi nu-şi are-asemănare.

Mă devoră el pe mine

şi-l devor şi eu cu zel –

noi suntem chiar drumul

însuşi,

noi suntem de-un fel cu el.

Aerul ne e un pântec

care nu ne mai încape –

iepurele şchiop şi omul:

un cuvânt tot mai aproape.

Eu alerg cu el în spate

dar povara lui sunt eu –

e călare dar nu poate

iar scăpa de trupul meu.

I-am crescut şi eu în carne,

umbra nu ni se desparte –

om şi iepure, deodată,

călărim aceeaşi moarte.

Nicolae Băciuţ


%d blogeri au apreciat asta: