-Aurel Anghel:,,Amintiri despre o lume dispărută”

Ce ziceţi de faptul că eu am avut patru bunici?

1. Radu Mocanu-tatăl mamei mele din Padina, jud.Buzău, personajul narator din Rătăcirea, bunicul meu din neamul Moţârlanilor, mort în ziua declarării încheierii primului război mondial.

Se afla la Turtucaia, de bucurie că va merge acasă la Leanca, bunica mea şi la Constantin, fiul de 4 ani şi la fetiţa lui Ioana, mama mea,în vârstă de doi ani. A făcut un infarct şi a murit la vârsta de 27 de ani.

2. Ion I. Anghel, Moş Ion Mânzu,tatăl natural al lui Ion I.I. Anghel (Pârnod), tatăl meu, personaj în cărtile mele din Rătăcirea, decedat anul acesta, la varsta de 96 de ani. Era dintr-o familie de 12 frati, bunicul lui coborâse pe la jumătatea sec.XIX cu oile din Mărginimea Sibiului. (În Legenda de la începutul cărţii ÎNTOARCEREA COCORULUI).

3. Ghiţă Paraschiv, Mos Ghiţă Tache, (Lupta Berbecilor din CASA DIN VIS),  cel în familia căruia a crescut tatăl meu, luat la doi ani din curtea casei părinteşti şi dus de un var al Biţei, soţia lui Ghiţă Tache, scos din gura unei scroafe cu purcei.

A stat acolo, la noii părinţi până la douăzeci de ani când s-a luat cu fuga, cu Ioana mică, mama mea, cea mai minunată femeie pe care am cunoscut-o, un adevărat model de înţelepciune şi deşteptăciune.

Decedată în 1986 la vârsta de 73 de ani.

4. Răducanu Muşat, Moş Răducanu Lalea, un uriaş, soţul Leancăi, bunica mea, venită din Padina pentru a doua căsătorie, cu acest om, cu 7 copii, şi cu mama, 8.

Era de o blândeţe rară, iubitor de vorbe, la cârciuma unde mergea din bucuria comunicării, analfabet, desena însă excepţional, făcea un cal perfect, din câteva trăsături de creion.

El îmi ascuţea creionul, sau condeiul pentru placa de ardezie pe care am scris în primii trei ani la şcoală.

El mi-a făcut cele mai minunate opinci şi am fost foarte dezamăgit când am aflat că nu e bunicul meu de sânge.

Era veterinarul satului şi l-am înveşnicit în cartea mea, în Casa din vis, în povestirea Hai repede la Zaharia lu’ Zdrângu.

Am avut o copilărie fericită, chiar dacă am fost săraci. Armonia perfectă dintre părinţi şi aceşti oameni, vecinii mei, câmpia fără zare m-au definit şi m-au legat definitiv de aceste locuri cu nume de pasare rară, Cocora.

O viaţă adevărată. La 10 ani încălecam calul din fugă, săream de pe el tot din fugă, eram într-o comuniune perfectă cu lumea vie, cu grâul, cu tot ce mă înconjura, sărutam purceii pe burtica lor roz.

O lume dispărută, dar atât de vie în conştiinţa mea,pe care regret că nu am puterea să o înveşnicesc pe măsura frumuseţii şi armoniei, apropiată de perfecţiune.

Centrul, nucleul acestui atom în care m-am dezvoltat,au fost două femei, Ioana Mică, mama şi Baba Leanca lu’ Răducanu Lalea.

Dumnezeu să-i odihnească, acolo unde sunt acum, în Raiul cel necunoscut şi meritat pe deplin.

VA URMA-

Aurel Anghel

(Buzău) 27 decembrie 2008

Sfântul Ştefan

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: