CEZARINA ADAMESCU RECOMANDĂ O TÂNĂRĂ POETĂ: Adelaida Cristescu Isellin – „O fată de vânt şi de sânge din lumea luminilor”

Întreg Universul acestei tinere poete gravitază în jurul sentimentului esenţial uman, de sorginte divină: Iubirea. Ei îi dăruieşte poeta, cuvinte, gânduri, imagini, simţăminte, doruri, convertite poetic în metaforă. O poetă « ireal de adevărată ». Ea ne dezvăluie cum e atunci când « singurătatea  ne macină visele » cum e să trăieşti « în lumea luminilor »

Poeta se autodefineşte astfel : « Sunt prima şi cea mai sinceră, pentru că sunt ireal de adevărată,/  aşa fără nume şi viaţă reală, / sunt mai concretă decât oricine pe lume,/  sunt fata de vânt şi de sânge,/ sunt fata din visul iubirii / şi atât. » (« Tu »).

O continuă zbatere, o lume a căutării şi a regăsirii, o lume în care comediantul care străbate lumea râzând, în căutarea unei iubiri de o vară, « Eu sunt comediantul care moare, / în fiecare dimineaţă, / şi învie în fiecare noapte, / sperând că va găsi Iubirea. ». (« Eu sunt »). Aluzia la  Shakespeare este evidentă. Dacă lumea e o scenă, noi nu putem fi decât comedianţi, marionete, păpuşi animate, veşnic în căutarea a ceva  care să ne desăvârşească jocul. Poate o muzică din Înalt, poate o scenă mai mare care să ne permită mişcarea liberă…Oricum, la sfârşit, cortina va cădea peste noi. Altăoară, poeta spune : « Suntem flori de tei, / dar nu stim, /  credem ca suntem doar oameni, dar de fapt nu suntem decat/  visul de vara /  al iubirii. » (« Flori de tei »).

Prin tot ce scrie răzbate o acerbă dorinţă de comunicare, necesitatea de a-şi găsi calea, rostul, împlinirea.

Versuri memorabile : « obrajii devin oglinzi pentru clipe » ; « noi singuri privim cum se pierde lumina, / printre genele dulci ale morţii din noi »  – ne îndreptăţesc să credem în evoluţia fericită a acestei poete.

CEZARINA ADAMESCU

––––––––––-

DATE PERSONALE

MARIANA CAMELIA NENU

PSEUDONIM – ADELAIDA CRISTESCU ISELLIN

23.01.1972

PROFESOR ISTORIE-FILOSOFIE LA GRUPUL SCOLAR INDUSTRIAL DE MARINĂ GALAŢI DIN 1997, DIRECTOR LA PALATUL COPIILOR ŞI ELEVILOR DIN GALAŢI,  DIN 2008.

COORDONATOR LA  CONSILIUL JUDEŢEAN AL ELEVILOR DIN 2005

PSEUDONIMUL A FOST ALES LA VÂRSTA DE 16 ANI.

PRIMELE POEZII AU FOST SCRISE ÎN GIMNAZIU.

PUBLICAŢII ÎN DOMENIILE FILOSOFIEI ŞI ISTORIEI ÎN REVISTE DE SPECIALITATE.

POEZIILE AU FOST PUBLICATE ÎN REVISTE ŞCOLARE ŞI PE BLOGUL PERSONAL – isellincryss blog

VERSURILE ALBE TRANSMIT EMOŢII MAI PUTERNICE, CEL PUŢIN, EU AŞA CRED.

PRIMUL VOLUM DE POEZII SE NUMEŞTE – SINGURĂTATE

–––––––––––––––––––––––––––––––––––


PENTRU CĂ…

Pentru că era vară şi ne jucam de-a iubirea,

ne pierdeam printre lacrimi şi ne regăseam în lumină,

tu –îndrăgostit de emancipare,

eu – îndrăgostită de tine.

Lumea se învârtea în cercul ei strâmt şi sublim,

aruncând cu noroiul adânc al uitării de sine,

şi tu zâmbeai a iubire,

eu plângeam a uitare,

era prea multă vară în ochii tăi de ascunsă mirare.

Tu îndrăgostit de emancipare,

eu aripă frântă de durerea zborului către tine,

ei lovindu-ne sufletele

cu noroiul din inimi,

Pentru că?

Pentru că …

iubirea.

SINGURĂTATE

Sunt cuvinte ce tac,

sunt cuvinte ce plâng,

sunt cuvinte ce mint şi se pierd printre rânduri.

.

Ascunse iubiri se strecoară încet printre lacrimi,

obrajii devin oglinzi pentru clipe,

noi singuri privim cum se pierde lumina,

printre genele dulci ale morţii din noi.

.

Singurătatea ne macină visele,

în nopţile lungi de iarnă,

zăpezile trecutului ne bântuie somnul,

aripile se ridică a zbor în fiecare dimineaţă

dar e prea multă singurătate în noi şi ne pierdem printre cuvinte ce dor.

…………

TU…

Tu – nu eşti prima mea iubire,

şi n-o să te mint că eşti singura,

dar tu ştii foarte bine că eşti ultima zbatere de aripă.

.

Dă-mi inima ta să îmi ascund teama de iubire şi să simt cum e să trăieşti

în lumea luminilor,

dă-mi sufletul tău să îmi ascund lacrima care a curs şi acum o mie de ani,

din acelaşi gând.

.

Tu – nu eşti singura mea iubire, eşti ultima şi cea mai importantă,

acum în clipa de pe urmă,

când eu nu mai sunt eu,

ci altcineva, fără nume şi fără chip,

ca un vis de departe.

.

Eu – nu sunt ultima ta dragoste,

sunt prima şi cea mai sinceră, pentru că sunt ireal de adevărată,

aşa fără nume şi viaţă reală,

sunt mai concretă decât oricine pe lume,

sunt fata de vânt şi de sânge, sunt fata din visul iubirii

şi atât.

………..

UN PAS

Într-o zi iubirea a murit,

lacrimile nu năşteau flori ca în poveşti,

oamenii nu zâmbeau, clipele nu se pierdeau,

inimile nu încetau să îşi cânte versurile.

.

Un pas către moarte, un pas către viaţă,

alegeri,

speranţe şi vise.

.

Eu – o lumină,

tu – o depărtare

…………

EU SUNT

Eu sunt comediantul ce străbate lumea,

în căutarea unei iubiri de o vară.

.

Eu sunt comediantul care râde,

de lumea tot mai cenzurată

de setea de putere.

.

Eu sunt comediantul care moare,

în fiecare dimineaţă,

şi învie în fiecare noapte,

sperând că va găsi Iubirea.

…………

FLORI  DE TEI

Era vara şi noi eram singuri,

ne jucam de-a fericirea şi de-a viaţa,

unele gânduri se întâlneau printre stele.

.

Eu mă îndrăgostisem de vise,

tu de emancipare,

eu mă împiedicasem de stele,

tu de o dorinţă.

.

Suntem flori de tei,

dar nu ştim,

credem că suntem doar oameni, dar de fapt nu suntem decât

visul de vară

al iubirii.

.

ploua într-o zi de mai,

printre lacrimile mele se pierdeau

amintirile.

tu-un gând de tristeţe

eu-o spaima de viaţă

ei- singurătăţi printre stele

într-o zi vom fi iaraşi noi

sau poate că nu

cine ştie?

tu ştii?

ŞI DACĂ…

ŞI DACĂ LUMINA DIN MINE SE PIERDE,

ŞI DACĂ IUBIREA DIN TINE DISPARE,

EU DINCOLO DE MINE, TU DINCOLO DE TINE FERICIRE.

SUNT UN FLUTURE DE LUMINĂ, EŞTI O ARIPĂ DE ZBOR,

SUNT UN GÂND, EŞTI O MIŞCARE DE VIAŢĂ!

ŞI DINCOLO DE TOATE, IUBIREA MEA CA O FLOARE DE GHEAŢĂ

ÎNTR-O DIMINEAŢĂ DE IARNĂ !

PENTRU CĂ SUNT O ARIPĂ…

Pentru că sunt o aripă

zdrobită de un val, pe un ţărm îndepărtat,

mă pierd printre lacrimi,

mă regăsesc printre zâmbete.

râd şi plâng,

cânt şi tac,sunt aici, sunt dincolo, sunt.

el e o frântura de cer,

într-o dimineaţă de mai,

eu o floare pierdută în grădinile iernii.

eu o speranţă,

el o sclipire de fulger,

eu fericire,

el fericire.

eu, tu,

tu, eu,

un joc de-a viaţa,

un joc de-a moartea,

şi în final,

noi.

…………

AELAIDA CRISTESCU ISELLIN


%d blogeri au apreciat asta: