-FANTEZIE CU LUNĂ – Popescu Cristi-Ana:,,Noaptea cântecului”

Luna îşi împrăştia lumina fantomatică peste pădurea mută. O altă Lună îi răspundea rece din adâncul unui lac negru, ca ochiul de corb.

Unde sfioase alergau pe luciul apei, întrecându-se cu frunze îmbătrânite înainte de vreme. O Linişte caldă îmbrăţişa totul…şi totuşi peisajul avea un oarecare tremur ascuns.

O umbră apăruse, ca din senin pe cer, şi începuse să crească!

Cu mişcări moi, o lebădă spinteca molatic aerul. Penele-i negre străluceau albăstrui în lumina astrului nopţii. Pasărea tresări atunci când picioarele –i atinseră lichidul rece.

Începu să se rotească pe lac, mai întâi urmărind linia malului. Din când, în când îşi mai înălţa gâtul, privind spre cerul înstelat. Parcă spera ca o stea căzătoare să-i împlinească o ultimă dorinţă.

Plictisită să mai spere, începu să se apropie lent  de locul unde luna pătrundea adânc, luminănând o spadă ruginită, înţepenită în mâl. Îşi scăldă ciocul în argintul umed, scutuându-şi capul pentru a-şi alunga o ultimă teamă: îşi ridică aripele părăsindu-le inerte în apă.

Un foşnet coleric, un ţipăt strident. Apa deveni un roşu. O platoşă plutea încet spre mal. Un fulg aluneca molatec, plângând singurătatea…

Elev: Popescu Cristi-Ana, Şc. „Arhitect T.T.Socolescu”, Păuleşti nr.116, Prahova


%d blogeri au apreciat asta: