Cristina Nemeş:,,Povestiri pentru copii după vieţile sfinţilor-Luna septembrie”

Nasterea Maicii Domnului

Se spune ca nasterea Maicii Domnului s-a savarsit in chip minunat.

Minunile sunt daruri ale lui Dumnezeu,pe care le ofera oamenilor,in viata de zi cu zi.Cand nu mai reusim sa auzim glasul lui Dumnezeu,din cauza pacatelor,atunci nu mai intelegem nici rostul darurilor din partea Lui.

Insa,atunci cand avem credinta in Dumnezeu,credem ca exista minuni,ca acestea au loc in viata noastra zi de zi.Asa s-a intamplat si cand s-a nascut Sfanta Fecioara Maria.Nasterea ei a fost,si continua sa fie pentru toti crestinii ,o mare minune.

Parintii ei,Ioachim si Ana,desi erau inaintati in varsta,Dumnezeu i-a vestit prin ingerul Gavriil ca vor avea un copil,rasplata a credintei si rugaciunilor pe care le inaltau la Dumnezeu.Acestia,oameni drepti si tematori de Dumnezeu,nu s-au indoit nicio clipa ca vor primi din partea lui Dumnezeu acest dar.Este bine ca atunci cand primim un dar din partea cuiva,sa- l pretuim,sa fim recunoscatori,caci asa il respectam pe cel care ne daruieste toata dragostea si atentia,cuprinse in micul dar.

Bucuria celor doi parinti a fost atat de mare incat I-au promis lui Dumnezeu ca acel copil va fi inchinat lui,adica va merge pe calea lui Dumnezeu.Ceea ce au si facut caci de la varst de trei ani,Fecioara Maria a fost inchinata lui Dumnezeu.

Puterea si frumusetea Sfintei Liturghii

Se spune ca odata,un om a mers un pustnic si l-a intrebat:

-Parinte,de multa vreme ma rog lui Dumnezeu ca sa mi se arate si nu vrea,oare de ce?

Parintele se uita cu atentie la om si-i zise:

-Dar de ce vrei tu acest lucru?

-Pentru ca se spune ca Dumnezeu esre pretutindeni,insa eu nu L-am vazut niciodata.

-Deodata Parintele il intreba:

-Daca se intampla ca un strain sa poposeasca la noi si te intreaba de muntele H.,ai putea sa il areti?

-Da,nimic mai simplu!

-Din locul unde stam noi ,poti sa-l vezi?

-Nu,doar daca voi merge pe poteca,prin padure si ma voi apropia.Atunci il voi vedea cel mai bine.

-Drept ai spus!Asa si cu Dumnezeu.Daca vrei sa-L vezi,trebuie sa te apropii de El,cat mai mult cu putinta.Dar stiu eu un loc,de unde poti sa-L vezi cel mai bine

-Asa?!…

-Dar sa fii atent ca El insusi te va chema la sine.In fiecare Duminica cand vei auzi clopotul,sa stii ca a trimis un inger pentru a te invita sa cinezi cu El,in Casa Lui.Acolo vei auzi si vedea multe minunatii si te va servii cu bucate alese.Insa sa fii cu luare aminte…sa vorbesti cand se vorbeste iar cand trebuie sa taci,sa faci intocmai.Asa se face ca omul pleca fericit la casa lui,asteptand cu nerabdare clipa intalnirii lui cu Dumnezeu.

Seara isi pregati hainele cele mai frumoase,incaltamintea,iar obosit,adormi.

In vis,se facea ca, dimineata fiind,se imbraca frumos si deodata batu cineva la usa.In acelasi timp,clopotele au inceput sa bata ,parca mai frumos ca niciodata.

Deschide usa si in prag era un inger cu chip si vesminte luminoase,care-i zise:

-Vino, caci esti asteptat .Asa incat batranul porni la drum,admirand frumusetea ingerului.Observa insa ca pe drum ,mai erau oameni care erau tinuti de mana de catre un inger luminos.

-Unde merg acesti oameni? Intreba batranul.

-La Casa Tatalui nostru care ne asteapta pe toti.

Ajunsi in pragul Bisericii,batranul avu in fata ochilor o priveliste minunata.

Desi stia ca este bisericuta din satul lui,din lemn si parca uitata undeva intre munti si dealuri,acum parea un adevarat palat unde se canta dumnezeieste.

Il vazu pe acel pustnic ,care slujea insa ,lumina cu care era inconjurat nu se putea descrie in cuvinte.Cantarile de la strana erau altfel,iar rugaciunile erau parca de foc.Linistea,bucuria,pacea,pusese stapanire pe btran.

In momentul in care Parintele a iesit cu Sfantul potir pentru a impartasii oamenii,vazu ca la dreapa si la stanga lui erau ingeri,iar in mijlocul lor,era insusi Hristos.Atunci batranul,ingenunchie sub povara iubirii si a luminii dumnezeiesti.Lacrimile –i inundau fata,de atata bucurie.

Inima sa impacata,il destepta din somn,trezindu-se in casuta lui mica.

Parca totul fusese aievea,caci avea chipul scaldat in lacrimi.Atunci intelese ca Dumnezeu poate fi intalnit cel mai bine in Biserica .Duminica,batranul merse la sfanta Liturghie si traia fiecare moment al ei cu luare aminte,stiid ca Insusi Dumnezeu l-a invitat.

=====================================================================

Blandetea Mucenitei Tecla

Pe vremea imparatului Alexandru,traia o fetita,pe nume Tecla,din cetatea Iconiei.Parintii ei,de mica au deprins-o cu rugaciunea si faptele bune iar la varsta de optsprezece ani l-a avut ca povatuitor pe insusi Apostolul Pavel,care a fost ucenic al Domnului Iisus Hristos.

Intro zi ,auzind imparatul ca aceasta nu aduce jertfe zeilor,porunci sa fie data fiarelor salbatice.Adusa in arena,asezata la mijlocul ei,fiarele au vrut sa se napusteasca asupra ei.Aceasta nu s-a speriat,ci rugandu-se lui Dumnezeu,acestea nu i-au facut niciun rau,mai mult,au ingenunchiat in fata ei,copila mangaindu-le.

Asa a izbavit-o Dumnezeu pe Tecla de fiarele cele cumplite.

======================================================================


Rodul credintei si al rugaciunii

Micul Ioan a venit pe lume intr-um mod cu totul minunat.

Parintii sai, Zaharia si Elisabeta,erau oameni drepti inaintea lui Dumnezeu,petrecandu-si viata in rugaciune catre Dumnezeu.

Dorinta lor cea mai mare era sa aiba un copil, desi erau inaintati in varsta, tot credeau ca Dumnezeu poate face o minune pentru ei.

Zaharia era preot la templu si, intr-o zi, venindu-i randul sa slujeasca, numai ce vede langa el un inger, cu totul luminos, inconjurat in raze stralucitoare.

Zaharia, vazandu-l il intreba:

-Cine esti tu?

-Gavriil este numele meu si vin din partea lui Dumnezeu.Rugaciunile voastre au fost ascultate si iata,veti avea un copil pe care il va chema Ioan.El va fi bucuria si lumina ochilor vostrii si ,va fii rodul credintei voastre.Numele lui va fii mare caci il va vesti pe Fiul lui Dumnezeu.

Atunci Zaharia,indoindu-se pentru o clipa,spuse ingerului:

-Cum este cu putinta caci eu si Elisabeta suntem in varsta.Mai este posibil acest lucru?Toate sunt la vremea lor,primavara pomul infloreste iar toamna se scutura…Toate sunt cu randuiala in lume…

-Toate sunt cu putinta la Dumnezeu.Pentru ca te-ai indoit Zahario,iata semnul,vei ramane mut pana in ziua in care se va naste fiul tau.Si ingerul disparu.

Timpul a trecut si intradevar,Elisabeta nascu un fiu.Familia dorind sa puna un alt nume copilului,Zaharia,mut fiind,in momentul in care a vrut sa rosteasca cuvantul ”Ioan”,graiul i-a revenit pe loc.Atunci au dat slava lui Dumnezeu pentru toate.

Iata cum vedem ca totul este cu putinta la Dumnezeu ,daca credem acest lucru.Important este ca atunci cand cerem ceva sa nu ne indoim ca vom primi sau nu si,nici de modul in care vom primi ,caci numai Dumnezeu stie ce ne este de folos in viata.

=====================================================================

Povestea proorocului Iona

Iona a fost un om drept,bineplacut lui Dumnezeu.Era fiul unor oameni credinciosi,pe tatal lui il chema Amati si locuiau in cetatea Get.Se spune ca, murindu-i tatal,a ramas cu mama lui care l-a crescut in dreapta credinta.

Din pricina rautatilor oamenilor,a pacatelor nenumarate pe care le faceau,Dumnezeu a dorit sa-l trimita pe Iona in cetatea Ninive pentru a le spune oamenilor sa nu mai pacatuiasca.Insa Iona nu a vrut sa asculte de Dumnezeu,mai mult,a luat o corabie si a plecat pe mare.Dumnezeu nu s-a suparat pe Iona,insa ca sa-l intoarca din drum,a iscat o furtuna puternica,poruncind vantului si valurilor sa nu-l vateme pe Iona in niciun fel.Acestea au ascultat de Dumnezeu si nu i-au facut niciun rau lui Iona,insa acesta s-a speriat atat de tare ca s-a aruncat in mare.

Pentru a nu se ineca ,Dumnezeu i-a trimis lui Iona un peste mare,mare,

Caruia i-a poruncit sa nu-i faca nimic rau lui Iona,doar sa-l inghita si sa-l ia in burtica lui ,sa-l duca la tarm atunci cand va porunci El.

Astfel ca, Iona vazandu-se inghitit de valuri a inceput sa strige dupa ajutor si,deodata vazu ca se indreapta catre el o balena, care il inghite pe loc.

Vazandu-se Iona in burtica balenei,unde era intuneric si frig ,a inceput sa planga si sa-i para rau ca nu a ascultat de Dumnezeu.Trei zile si trei nopti a stat Iona acolo,zicandu-si ca va face ceea ce Dumnezeu i-a cerut. Nu dupa mult timp,balena l-a dus la mal pe Iona,intreg.Lasandu-l pe mal,balena s-a intors in larg iar Iona s-a dus in cetatea Ninive pentru a implini cuvantul lui Dumnezeu.Aceasta este povestea lui Iona,din care vedem,dragi copii,ca bine este sa ascultati de parinti si ,de Dumnezeu,cand veti creste mai mari.


%d blogeri au apreciat asta: