Ioan Miclău:,,Versuri despre Sfinţii Părinţi”

EPISCOPUL DE HIPPO

Episcopul de Hippo

Sau Sfântul Augustin de la Tagaste,

Când descalci doctrina Maniheismelor

Şi coborând în sieşi găsi dualul zel:

-Unul ce-mpinge la păcate

Şi inocent fiind, al doilea din el.

Ori, altfel zisă vorba,

În Cartagina veche, trăia-ntr-un corp comun

Atât Prinţul Luminii cât şi al Întunericului,

Iar gândurile lor aveau căi diferite.

Gând rău spre rău, iubire în gând bun,

Dar gândul bun era lipsit de-a răului ispite.

Aşadar când lutul

Gustă din plăcerile vieţii cu necinste,

Omul e iresponsabil de a sale fapte;

Şi deci, fără vreo vină.

Dar Sfântul Augustin era păgân

Pe vremea când Cartage avea acea lumină.

Venind la Roma şi Milan,

Primind ştiinţa celei mai de sus catedre

Iar revelaţia divină dându-i spirit nou,

Astfel că Sfântul Augustin de la Tagaste

Aşeză pe cântar gândirile lui Platon şi Socrate.

Dar fiece cărare

Ducea spre Unul Sfânt în ceruri, Dumnezeu

De unde descindea apoi cărarea bună,

Iar Omul e direct răspunzător de fapta săvârşită

Căci niciodată Unul Sfânt

Nu-ntinde curse şi căi de ispită.

Aflând, deci, adevărul,

Născutul din Tagaste porni spre-ale-Africii pământuri

Căci le iubea ca pe o zi senină.

S-a dăruit credinţei cea creştină

Cu suflet luminat

E ridicat „Episcop de Hippo” c-un spirit nou de bine!

(Hipponia, Oraş port în frica de Nord aparţinând Numidiei. A fost colonie romană

în secolul III î.d.Hr.).


%d blogeri au apreciat asta: