Olimpia Sava:,,Sărbătoarea de Crăciun”

Când Augustus împărat

Un decret sever a dat,

Să se-nscrie fiecare

Unde rădăcina-şi are,

Pentru că voia să ştie

În ce număr pot să fie

Numeroşii lui supuşi,

Spre a fi la taxe puşi,

Cum strămoş comun aveau,

Căci din David se trăgeau,

Iosif şi Sfânta Marie

Au plecat să se înscrie

La Betleem, cale lungă

Şi au reuşit s-ajungă

Într-o seară, când pe stradă

Se aflau oameni la sfadă

De aceea n-au găsit

Adăpost pentru dormit.

Semne i se arătau

Şi Fecioara a aflat

Că-n această noapte-anume

Va aduce ea pe lume

Fecioraşul mult iubit

Ce-I de Domnul dăruit.

Cum durerile creşteau

Şi-adăpost ei nu găseau

O femeie inimoasă,

I-a primit, dar nu în casă,

Ci în staulul de oi.

Cred c-aţi auzit şi voi,

Pentru că multe se spun,

Despre moşul rău, Crăciun.

Chiar dacă urma să nască,

Pe Maria, s-o primească,

El nicicum nu s-a-ndurat

Şi poruncă chiar a dat

Ca bătrâna lui soţie,

Vreun străin, în ospeţie

Nu cumva să se gândească

Peste noapte să primească.

Dar soţia lui Crăciun

Suflet avea tare bun

Şi, în leacuri neîntrecută,

Moaşă era, pricepută.

Ea a fost de ajutor

Să se nască mai uşor

Fiul Cel mult aşteptat.

Staulul s-a luminat,

Iar pe cer a răsărit

Mândră stea, ce s-a zărit

La o mare depărtare

Semn că s-a născut Prunc Mare.

Deci Mesia s-a născut

Paie-având ca aşternut,

Într-o peşteră, în care

Staul era, de mioare.

Cei trei magi din răsărit

Steaua au tot urmărit;

Cu respect s-au închinat

Pe Iisus când L-au aflat.

Daruri multe I-au adus,

Apoi tuturor au spus

Că-mpăratul S-a născut

Şi că ei L-au cunoscut.

Bătrânica cea blajină

Soţului a vrut să-i spună

Despre pruncul Cel născut,

Luminat, cum n-a văzut.

Numai că ursuzul moş

S-a umflat ca un cocoş.

Foarte rău s-a supărat

Pentru că nu-i ascultat

Şi în staul i-a primit,

Ba, mai mult, a şi moşit.

Cum era înfuriat,

O bărdiţă a luat

Şi-a pus soaţei repejor

Mâinile pe tăietor,

Condamnând biata bătrână

Să nu aibă nicio mână.

Fiul Domnului, se spune,

A făcut prima minune:

Mama Lui a pus cu rost

Mâinile precum au fost.

După ce doar le-a atins,

Mâinile pe loc s-au prins,

Poate nici n-a fost vreodată

Bătrânica mutilată.

Moş Crăciun s-a speriat

Şi-n sfârşit a regretat

Răutatea de-nainte

Şi, ca un moşneag cuminte,

În genunchi el s-a rugat,

Pruncului prea Luminat.

Mama Sfântă l-a iertat,

Doar o sarcină i-a dat:

Niciodată să nu moară

Şi, cu inima uşoară,

Să aducă bucurii,

Însă nu doar la copii,

Şi la tineri şi bătrâni,

Chiar şi celor mai haini.

De aceea-n orice an

Moşuleţul năzdrăvan

Tot continuă să facă

Daruri care să ne placă.

Astfel el a devenit

Personaj foarte iubit

Şi soseşte-n miez de noapte,

Însă uneori se poate

Copilaşi cuminţi să-l cheme

Şi s-ajungă mai devreme,

Pe la prânz, ori mai spre seară,

Aducând în sănioară

Fel de fel de lucruşoare.

Mulţi îi scriu câte-o scrisoare,

În Finlanda-ndepărtată,

La Revinieni. Pe dată

Moş Crăciun se străduieşte,

Lumea toată scotoceşte,

Dar se-ntâmplă câteodată

Însuşi moşul să nu poată

Rezolva orice scrisoare

Chiar de are ajutoare.

Când copilul care-i scrie

Face vreo obrăznicie,

Moşul nu se mai descurcă

Şi cadourile-ncurcă.

Dar le-ncurcă-aşa de tare,

Că ajung la alţii, care

Nici măcar nu le-au cerut.

Dacă ştiţi că n-aţi făcut

Vreo năzbâtie mai mare,

Este bine, în scrisoare,

Să promiteţi serios

Că vă veţi purta frumos.

Însă ştiţi voi cum se spune:

Că orice promisiune

Trebuie şi respectată,

Altfel, sigur altădată

O scrisoare-ncredinţată

Nu va fi luată-n seamă.

Moşul este fericit

Dacă am împodobit

Bradul cu steluţa care

Este lumii vestitoare

Că pe lume a venit

Fiul Domnului menit

Să ne scape de păcate

Şi să ne ajute-n toate.

Moşul are spiriduşi

Foarte harnici şi ghiduşi,

Mulţi şi peste tot în lume.

Îl ajută, fac şi glume…

Uneori şi lor le place

Doar puţin să se mai joace,

Dar când moşul îi convoacă

Nu se mai gândesc la joacă,

Ci la scumpii de copii

Ce aşteaptă bucurii.

Pentru cei aflaţi la greu,

Spiriduşii sunt mereu

Sfătuiţi de Moş Crăciun

Să le facă traiul bun.

Dacă cineva doreşte,

Moşul sigur îl primeşte,

Ca în ziua de Crăciun

Spiriduş să fie, bun.

De aceea, dac-aţi vrea

Fiecare aţi putea

Spiriduşi să deveniţi,

Celor dragi să oferiţi

Daruri, care pot să fie

O micuţă poezie,

Un cuvânt plin de iubire,

Ori un gest de mulţumire…

(Din Volumul: Olimpia Sava, Se sfârşeşte-un an cu sărbătoare,/ Ne aşteaptă altul c-un sfânt mare”, Editura Pax Aura Mundi, Galaţi, 2007).


%d blogeri au apreciat asta: