– Cezarina Adamescu: ,,Donald şi Mickey Mouse” – scenetă muzicală

-scenetă muzicală-

(Se poate juca în orice spaţiu, în clasă, afară, oriunde. Cele trei personaje

sunt interpretate de copii. Povestitorul poate avea un costum de arlechin.

Donald şi Mickey Mouse cu elemente din  desenele arhicunoscute, eventual,

urechi, cioc portocaliu, labe aplicate. Se alege o muzică veselă, din filmele

de animaţie)

POVESTITORUL (intrând în scenă):

Walt Diesney le-a creat, copii

în ipostaze mii.

Poveştile-s adevărate-n

desene multe, animate;

au personaje şi eroi

ca mine şi ca voi.

Poate-un pic exagerate

da, vă cred, aveţi dreptate.

Toate au un scop, să ştiţi

să vă facă fericiţi.

Iar de-o luptă se încinge

BINELE MEREU ÎNVINGE.

Şi eroul pozitiv

are-un anumit motiv

să-nţelegeţi, vrea, în fine

cum să vă purtaţi mai bine.

voi de ei aţi auzit

de prin filme, negreşit.

I-aţi ales, i-aţi preferat

în desenul animat.

TRECERE MUZICALĂ-

(Din nou, Povestitorul):

Lumea asta e clădită

dintr-o foarte fericită

inspiraţie şi har

cum anume, n-am habar,

de Walt Diesney, autorul.

Uneori mă prinde dorul

de fiinţa asta dragă

ce-a avut în lumea-ntreagă

milioane de copii.

Nu se poate să nu-l ştii.

Ca şi Gopo de la noi

cineast vestit, de soi

care cu un omuleţ

serios, dar şi glumeţ

caraghios şi rubicond

e vestit pe mapamond.

Căţărat pe glob, c-o scară

poartă-n lume-o floare rară :

floarea păcii şi-a iubirii

pe Planeta Fericirii!

*

(Apare în scenă Mickey Mouse, care mimează

ceea ce spune Povestitorul):

Staţi aşa, pe loc repaus

să vă spun de Mickey Mouse.

E un şoricel drăguţ

peste poate de slăbuţ.

Pe un vals de Johannn Strauss

vine-n salturi Mickey Mouse,

mic de tot şi cenuşiu

cum de n-a pierit, nu ştiu

cu duşmanca Miaunica

otrăvindu-i ziulica.

Ba mai are chef de dans

pe lăbuţe stă-n balans

şi pe coadă se dă huţa

că-i plecată pisicuţa

în voiaj la balneare

ca să facă băi de soare.

De-aia chiţăie pe masă

când pisica nu-i acasă.

Ba chemat-a şoricimea,

bătrânetul şi puştimea

şi luaţi cu toţi de val

lupt-acum c-un caşcaval.

Iar apoi cu burţi umflate

joacă tontoroiul frate.

*

(Apare Donald, care şi el mimează):

Vine Donald, un răţoi

lătăreţ şi cam greoi

în papauci portocalii

intră-n casă la copii.

Îl cunoşti şi tu, nepoate,

din desenele-animate.

Donald, tată de răţuşti

a băut vreo două duşti

de sifon acidulat

că era cam asudat.

Deşi sucu-a fost gustos

el a devenit ţâfnos

şi-nceput, de ceapa-ciorii

să îşi certe puişorii.

Mac, mac, mac, cu glasul tare

să nu-i ceară de mâncare

fiindcă nu a prins pe lac

nici codiţa unui rac

nici vreo râmă mai gustoasă

şi-a trecut demult de coasă.

Iarba nu-i pe placul său.

Traiul ăsta-i foarte rău

şi tainul nu le-ajunge.

Penele acuma-şi unge

cu grăsime de sub piele

pentru zile mult mai grele.

*

Vă propun, copiii mei

să ne amintim de ei

când ni se va face dor

de-un erou nemuritor

ce ne-a dat pe săturate

clipe bune, adevărate.

Iepuri, mâţe şi căţei

noi ne-am veselit cu ei.

Ba primeam câte-un perdaf

prin pelicula cu praf.

Doar acestea-au mai rămas

şi o spun cu dor în glas :

prăfuite, filme vechi

rolele-s perechi-perechi

de celuloid uzat

cinema de altădat’.

Ochii inimii privesc

şi aşa le retrăiesc.

*

Uneori ei dau năvală,

din calculator, din coală,

de pe marele ecran,

sau din Internet, avan,

chiar la voi, aici, în sală.

nu pot să le stăpânesc

fiindcă tot se hârjonesc.

Parc-ar fi la Diesney-Land

vor să facă-un happy-end.

Şi oricărei povestiri

i-aduc îmbunătăţiri.

După poftă, după plac.

Uite, nu mai pot să tac

dacă nu se lecuiesc

astăzi ei mă clevetesc

la amici şi cunoscuţi

astfel devenind plăcuţi.

Însă eu cu ce m-aleg?

nici măcar c-un film întreg?

Nici măcar c-o povestire

care-i simbol de iubire?

Pentru-aplauze şi-ovaţii

apelez la animaţii.

Şi-o să-i pun pe loc repaus

şi pe Donald şi pe Mouse

iar apoi, să cânte-n stal

şi cupletul muzical :

DONALD ŞI MICKEY

( Se iau de braţ şi cântă)

Donald şi cu Mickey acum

fără mască ori costum

au venit să vă distreze

şi să vă moralizeze.

Doi artişti de cinema

iscusiţi de-naltă clasă

să poftească cineva

să mai spună că nu-i pasă!

Personaje îndrăgite

de copii şi de adulţi

vor să facă auzite

ceea ce ştiu mulţi,

dar se fac că nu pricep

fiindcă le convine

să danseze-ntr-una step

tot la fel de bine.

Să trăiască dinadins

pe spinarea altui ins,

şi încearcă, bată-i focul

să forţeze-un pic norocul.

Să tot vezi şi să nu crezi

cum să nu te alarmezi

când atâtea pocinoage

capul face, capul trage,

Lăcomie, lenevie

mofturi, hazuri, cât se poate

de când lumea sunt, se ştie

le veţi auzi pe toate.

DONALD : (vorbit)

Eu sunt Donald, sunt răţoiul,

şi-am venit cu măturoiul

vreau acum neapărat

ca să fac curat.

Mac, mac, mac,

nu pot să tac.

Walt Diesney m-a-nvăţat să spun

pe şleau ce nu e bun!

MICKEY : (vorbit)

Eu sunt Mickey, şoricelul

şi-am venit cu clopoţelul

parcă cine poate şti

doar aşa vă voi trezi!

Chiţ, chiţ, chiţ şi chiţ, chiţ, chiţ,

o să daţi într-un sughiţ

şi rămâne-veţi c-un tic

de-o să auziţi ce zic.

(Din nou dansează la toartă şi cântă refrenul)

DONALD :  (vorbit)

Pofticioşi dar mofturici

prichindeii ăştia mici.

Nu e chip să-I mulţumeşti

în vreun fel să-I potoleşti.

-Vreau lăptic, ba vreau bomboane!

-Nu pot să mănânc banane!

-Supa, ciorba, nici că-mi plac!

-Ce să-ţi dau şi ce să-ţi fac?

îi întreabă-atunci mămica.

-Ciocolată sau nimica.

-Vrei un măr sau o gutuie?

-Nu vrei să mănânci, duduie?

Vine-n mână cu ibricu’

şugubăţul de bunicu’.

-Leacuri am la fiecare

pentru pofta de mâncare.

Ia dă-mi buno, linguriţa.

să-mi deschizi mata guriţa

şi-ai să vezi cum pofta-ţi creşte

cu untura de la peşte.

-Nu, tăicuţă, nu-I nevoie,

eu mănânc de bunăvoie.

Mi-e o foame ca de lup.

vreau budincă, un calup,

supă, morcov ras, ardei,

musaca şi tăiţei.

Ba mai cer şi supliment

fără nici un stimulent.

Mac, mac, mac…

MICKEY (vorbit) :

Murdărelul de Harap

plânge la spălat pe cap.

Când mămica-n îmbăiază

el urgent se alarmează :

-Nu vreau spumă nici un pic,

toarnă-mi apă din ibric!

Apa asta-i cam zăludă,

o fi bună dar e udă!

Ba e rece, ba-i fierbinte,

ba că-l supără un dinte.

Ba că-l ustură un ochi

sau se teme de deochi.

El se smiorcăie peltic :

-Nu mai vreau nimic, nimic!

Pastă, piepten, periuţă,

inutile-s pentru Guţă.

Vrea să se albească, cică,

doar cu coada de pisică!…

Chiţ, chiţ, chiţ…

DONALD : (recită)

Alintat precum e dânsul

nu există, dragi copii;

din te miri ce, nici nu ştii,

imediat l-apucă plânsul.

Se trânteşte pe podele

din picioare tropăind,

pare pus pe cazne grele

precum caii fornăind.

E destul să spună : Vreau!

şi-n picioare-s toţi din casă.

Uită să mai zică miau!

chiar pisica mofturoasă.

Şi se-ntrec să-I împlinească

orice moft şi orice naz

ca să nu se-mbolnăvească

băieţelul de necaz.

Într-o zi s-au sfătuit

care, cum să-l lecuiască.

L-au lăsat aşa trântit

ca să vadă c-a greşit.

Singurel atunci, băiatul

a-nţeles că-i de prisos

şi lipsită de folos

joaca lui copilărească…

Mac, mac, mac…

MICKEY : (recitat)

Cic-a fost odată unul

botezat chiar Căpcăunul.

Un hapsând şi-un uricios

la mâncare pofticios.

Toată viaţa lăcomise

şi deodată, pare-mi-se

într-atât se îngrăşase

c-atârna cât alţii şase.

Nici nu se urnea din loc,

un butoi, un poloboc.

Când la casă da ocolul

se dădea de-a rostogolul.

Fiindcă îi crescuse guşă

nu mai încăpea pe uşă.

Cât era de grăsuliu

el se văita-n pustiu :

parcă mi-e într-una foame

de-aş mânca şi acre poame!

Lacom hăpăia o halcă

mestecând flămând din falcă.

Şi fiind hapsân, vezi bine,

se ferea chiar şi de sine

să nu-şi fure dumicatul.

Dar se vede-aşa e datul,

s-o păţească, nu mă mir.

Când mânca mai abitir

ghiftuindu-se-ntr-atât

i-a rămas deodată-n gât

încăpând abia în gură

coşcogea înghiţitură.

Fără multă vorbărie,

propria sa lăcomie

ce-l dusese în ispită

l-a pierdut într-o clipită.

Sunteţi oare lăcomei,

pofticioşi, copiii mei?

Luaţi aminte, de veţi fi

şi voi astfel veţi păţi.

Chiţ, chiţ, chiţ…

DONALD : (recitat)

Ce uşor e să fii mare

printre mici vieţuitoare!

Chiar dacă tu eşti voinică

nu strivi nici o furnică,

ori un negru gândăcel.

e un sufleţel şi el.

Cum poţi prinde-un greieraş

şi să-l chinui ca un laş?

Se-nţelege de la sine

că depinde doar de tine

viaţa lui de-aci-nainte.

Fii te rog frumos, cuminte.

Mi se pare scandalos

să devii răutăcios

câte-un fluturaş să prinzi

şi-aripioara să-i desprinzi.

Şi-ţi mai spun că nu-I frumos

să fii rău şi nemilos

c-orişicare gâză-adică

fie mare, fie mică.

flutur, licurici, albină

fiindcă nu au nici o vină.

Dar dacă la rândul tău

eşti lovit de-un nătărău

mai puternic, mai robust,

căruia îi pare just

ca puterile să-şi pună

fără nimeni să se-opună.

Ce-ai putea atunci să zici?

Eu atât am vrut să-ţi spun :

nu-i mai bine să fii bun?

Mac, mac, mac…

(Amândoi cântă şi dansează, fiecare pe limba lui,

Mac, mac, mac,  Chiţ, chiţ, chiţ)

MICKEY : (vorbit)

Câtă neorânduială,

ce deranj, fără sfială

toate lucrurile lui

să se plângă-ar vrea, dar cui?

Ghetele-s pe noptieră

cu noroi din altă eră.

O batistă cam murdară

iat-a poposit pe scară.

Hainele întruna-ţi cer :

-Vrem să stăm în şifonier

pe un umeraş, frumos,

nu pe scaun sau pe jos!

Ursuleţul de sub pat,

a căzut acolo lat

şi cum nimeni nu-l ridică

strigă iepurelui Rică,

scărmănat şi tăvălit,

de pisică hărtănit

stând supă calorifer :

-Dă-mi, te rog un somnifer!

şi înghite iute hapul

fiindcă tare-l doare capul

din pricina, am aflat,

unui puşti dezordonat.

-Ce e de făcut cu el?

ia să-l judecăm niţel.

Unde-ai pomenit, copile,

să arunci din pat cu bile,

pe sub masă cu păpuşi,

cu ciorapi pe după uşi?

Sau văzut-ai tu vreodată

pe vreun băieţel sau fată

care nu şi-a îngrijit

camera de locuit,

ordinea ce nu menţine?

Ce ruşine, ce ruşine!

Nu mai eşti de-acuma mic,

dimpotrivă, eşti voinic.

Vrem de-acum neapărat

să devii mai ordonat.

Demostrează-ne că poţi

să întreci copiii toţi!

Chiţ, chiţ, chiţ…

(Cei doi ies din scenă, cântând fiecare refrenul său).

POVESTITORUL:

Dacă-acestea v-au plăcut

o s-o luăm de la-nceput

cu-aventuri şi întâmplări

întâmplate-n nouă zări.

Nouăş’nouă de hotare

şi la munte şi la mare.

o s-o iau acum la pas

vă sărut şi bun rămas!

SFÂRŞIT

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: