►Ioan Miclău:,,Să nu neglijăm izvoarele folclorice şi pe acestea să le sfinţim”

Interviu cu mine însumi

-Bună ziua, bade Ioane!

-Mulţumescu-ţi dumitale!

-Mereu cânţi, deşi ţi-e greu!

-Da. Aşa a lăsat Dumnezeu! Cântăm iubirii şi neamului, cântăm Celui care ne-a pus pe acest loc şi ne-a dat legea vieţii şi limbii noastre, precum păsărilor cerului!

-Frumoasă vorbă ai dumitale; dar vă iubiţi cântecele, doinele?

-Ei, domnule, cam sucită-i întrebarea asta! Doinele noastre vin de departe, vin din timpurile când ne-am născut, s-au născut o dată cu noi, trăim împreună, au prezent şi au viitor!

-Gândeşti bine, bade Ioane! Dar ce zici despre „manelele” astea de azi?

-Hmm! Or fi şi astea nişte plângeri, dar nu am auzit de „manelă” nici în dicţionar; o avea şi „maneaua” vreo istorie! Nu?

-Aşa, bine că ajunserăm la istorie. Poate ajungem şi la politică. Ce zici?

-Păi, mai întâi să-mi spuneţi care e prima?

-Păi, istoria şi politica sunt strâns legate, se influenţează una pe alta!

-Aha, şi care câştigă? Căci, după câte aud, mai mult se ceartă, nu se influenţează deloc prea bine.

-Ei, bade Ioane, nu fi pesimist!

-Nu sunt. Dar mai întâi, spune-mi şi mie, cine eşti dumitale?

-A, da, scuză-mă! Sunt de la revista „Revolta universitară.” E asemănătoare cu cea a directorului I.L.Caragiale pe vremuri: „Revolta socială”.

-Mă bucur. Articole religioase scrii?

-Scriu, bade Ioane!

-Se poate ceti unul?

-Susţineţi abonament?

-Nu, deocamdată!

-Una mie lei revista, nu e mult în ziua de azi! Ai toate certurile din lume la prag, fără să faci un pas.

-Ferească-mă Dumnezeu! Dar de ce nu se termină odată cu certurile?

-Bade Ioane, lumea se democratizează iar, şi certurile la începutul mileniului al 3-lea.

-Dar în celelalte două milenii ce-a făcut lumea?

-O! Învăţaţii au căutat căile cele mai bune în viaţă! A curs sânge mult! Războaie!

-Rău de tot! Dar de ce s-au rătăcit de calea lui Dumnezeu? Asta trebuia căutată!

-Se pare că azi au găsit-o!

-Numai să nu fie prea târziu!

-Da. Ce-i drept, încă se merge încet. Acum unii vor să scoată icoanele din şcoli, iar la orele de religie să le aducă preoţii doar în geanta lor, ca să le arate copiilor. Unii istorici vor să ne dovedească istoriceşte că ne-am trage din arabi, nu din traci şi daci, că românul e negru, nu mai e alb, şi a fost creştinat de păgânii veniţi în pământul nostru, dar noi eram plecaţi de acasă şi numai ulterior ne-am întors.

Unii numai în vizite. Sunt multe de scris în revista asta de revoltă universitară! Nu mai suntem cine am fost! Nici alte popoare nu mai sunt cine credeau. Din planetari o să devenim cosmici cu siguranţă! Pe Lună! Pe Marte! Sunt multe de scris! Ştiinţa e mare! Cum se vor lumina sau întuneca viziunile? Aici se dă lupta cea mare!

-Te abonezim bade Ioane?

-Nu.

-De ce?

-Aştept mileniul al patrulea. Dar ce părere ai despre daci şi arabi?

-Ei, filosofii legate. Doar şi acel bătrânel trezit cu proptele, cum se zice în popor, recunoaşte că era la noi în Dacia un fel de „melting pot”, pe care nici el nu şi-l explică.

-Dar, matale de la „Revolta universitară”, cum ţi-l explici acel „melting pot”? Dacă mă convingi, poate susţin revista!

-Aha, te dai pe brazdă, bade Ioane! Păi şi normal că era un „melting pot” aici, precum e acel „black hole” în univers, în care se topesc stelele vechi de ies altele noi; doar Mircea Eliade numărase vreo două sute de triburi ale Tracilor carpato-dunăreni, din care au ieşit popoare noi.

Dar de aici din „potul” nostru dacic, de aci s-au revărsat apoi peste pământuri, Şi arabii sunt traci ieşiţi din topitorul acesta, despre care bătrânelul se face că nu-l înţelege. Dar are să-i reamintească istoria din nou. Savanţii zilelor noastre, aceşti renăscuţi din osemintele lui Zamolxes, care încep să vorbească. Aşa să ştii!

-Bine, poate încep şi eu să susţin revista dumitale!

-Oh, o susţin de multă vreme istorici de seamă, numai ai noştri sunt încă în revolte, disputându-şi înţelepciunile proprii, pretinzându-le vizionare!!

-Ar fi bine să sfinţim noi şi izvoarele folclorice, unde dorm istoriile noastre cele adevărate, să le înţelegem glasul care murmură viu în fiece moment prin glasul poporului blând şi nevinovat! Or, în revista dumitale, nu se dă ascultare graiului simplu, popular, vechi şi vulgar dar legat de rădăcini!

-O, nu, bade Ioane, curând vom schimba numele revistei în „Lumina universitară”.

-Să te asculte Dumnezeu!

(Fragment din volumul: IOAN MICLĂU, SCRIERI ÎN PROZĂ, VOLUMJUL 2, Bârda, Editura „Cuget Românesc”, 2007, pp.233-235).


%d blogeri au apreciat asta: