-Cezarina ADAMESCU:,,Sufletul Luminii”(I)

-itinerar de sfinţenie-

Moto:

„Robeşte-mă, Doamne, ca să mă simt liber”

(Imitatio Christi)

Drag cititor,

Această scriere este foarte simplă şi în acelaşi timp foarte utilă pentru sufletul care doreşte să crească şi să se îmbunătăţească. Alcătuită din gânduri cernute prin gâtul clepsidrei, ea poate dobândi celui care o parcurge, o stare de confort sufletesc pe care numai iubirea izvorâtă dintr-o inimă neprihănită ţi-o poate oferi.

Ca în convalescenţă, după o lungă maladie în care ai fost ţintuit la pat şi într-o zi, te trezeşti în zori că te simţi refăcut, înviorat. Neasemuită binefacere. Ai extirpat răul din trup şi din suflet şi acum aştepţi timid, soarele să te încălzească, să te întremeze. Te simţi slăbit? Nu-i nimic. În curând vei fi din nou pe picioare. Începe deîndată cu un zâmbet. N-ai cui zâmbi? Fă-ţi curaj şi zâmbeşte cerului, soarelui, lumii, fără teama de a fi considerat deplasat.

Această carte, alcătuită din cuvinte cât se poate de banale care de multe ori ţi-au trecut, desigur, şi ţie prin minte, se vrea un leac pentru singurătate, pentru stări de nelinişte, anxietate, nervozitate, neîncredere, teamă, îndoială, stres, pentru starea de rău generată de prezenţa păcatului.

Nu ezita să guşti din acest balsam, deloc costisitor, ba aş spune chiar gratuit,   foarte la îndemână, şi vei vedea, după oarecare timp sau imediat, ce efect miraculos poate avea, dacă e citită cu sufletul minţii. Cu dioptrii sufleteşti. Ori cu lentilele inimii. Stăruie în exerciţiul acesta spiritual şi deschide-te ca într-o rugăciune.

Stilul lejer, fără încărcături de prisos, se adresează tuturor categoriilor de inimi: sărace, bogate, tinere, vârstnice, vioaie, îndoielnice.

Fără pretenţii, ea are doar un singur scop: să pătrundă în cât mai multe inimi. Poate că din toate gândurile cernute mărunt, mărunt, precum firele de nisip în clepsidră, vor fi unele în care te vei regăsi.

Cititorului, această micuţă carte îţi poate servi drept oglindă. Ea îţi poate oferi un spor sufletesc de care, în aceste timpuri întunecate, incerte, chiar dacă nu o recunoşti deschis, ai mare, imperioasă nevoie.

Dumnezeu să-ţi ajute!

Autoarea

IMINENTA IUBIRE

*Inimă-n inimă, aşa cum se cotropesc Trei Persoane în aceeaşi divină Iubire.

*Nimeni nu mă iubeşte ca Tine: fără limite şi peste măsură.

*Orice suflet e o rotiţă infimă din angrenajul Iubirii divine.

*Iubesc Întreita Iubire.

*Iubirea şi păcatul. Păcatul iubirii nu e atât de mare ca iubirea păcatului.

*De ochii lumii păcatul calcă în vârful picioarelor.

*Iubirea lui Dumnezeu este incompatibilă cu păcatul de moarte.

*Iubirea omenească şi iubirea divină: un strop de lacrimă într-un ocean de mângâiere.

*Pe nesimţite, iubirea poate deveni adoraţie.

*Nu păstra iubirea doar în chinovia inimii tale. Împarte-o, aşa  cum Isus şi-a împărţit în dumicaţi egali trupul.

Astfel, învăluindu-i cu iubire de semeni, iubirea ta nu se va împuţina, ci va spori precum pâinile şi peştii în mâna Mântuitorului.

*Şi tu poţi fi mesager al Evangheliei iubirii şi păcii divine!

*Oricât de mici, gesturile de iubire pot dobândi o adâncă semnificaţie.

*Dumnezeieştii făpturi mă supun, dăruindu-i cuvântul iubire, drept unică zestre.

*Nu cunosc decât o singură răzbunare; iertarea.

Şi ca să te pedepsesc, te voi iubi toată viaţa.

*Spune sincer: eşti capabil să-ţi iubeşti semenul, aşa cum te iubeşte Dumnezeu pe tine? Sigur că nu! Fiindcă Dumnezeu iubeşte cu asupră de măsură şi fără limite.

*Cea mai înaltă civilizaţie: civilizaţia iubirii de aproapele.

*În lipsa iubirii, spiritul se moleşeşte.

SIMBOL DE CREDINŢĂ

*Crez: Ajută-mă, Doamne, să te păstrez.

*Creştinul de azi; o roză într-o grădină de spini.

*Ateul:Pentru mine nu există Dumnezeu.

Credinciosul: Pentru mine lumea nu mai există.

Nihilistul: Pentru mine nimic nu există.

*Pe tine însuţi te înşeli, crezând c-ai să-L înşeli pe Domnul.

*Darul suprem: prezenţa lui Dumnezeu în schimbul nimicului.

*Snobul: Merg la biserică pentru a fi în pas cu moda.

*Calea lui Dumnezeu nu se aseamănă cu a omului.

*Deşi mi-este Tată, cu ochiul matern, Dumnezeu mă veghează.

*Cobor în izvorul divin ca să-mi găsesc rădăcinile.

*Fără Tine mă simt ca un vapor fără ancoră.

*Doamne, fă să respir, numai prin Tine!

*Tu singur valorezi cât o lume!

*În credinţă, efemerul poate deveni veşnicie.

*Mi-am pierdut…harul.

Ajută-mă să-l redobândesc.

*Tot ceea ce se creează fără Creator este sortit năruirii.

*Credinţa: toiag înflorit în mâna înţeleptului orb.

*Dumnezeu: amfora ta de linişte.

*Prin fiecare gest, prin fiecare cuvânt, să te legitimezi de creştin.

*Nu există seif unde să poţi ascunde ceva de Ochiul Treimic.

ACOPERIŞ PENTRU RUGĂ

*Rugăciunea: un pod de flori între oameni.

*Hai să ne întâlnim diseară în rugăciune.

*Gestul cel mai rotund: al împreunării  palmelor în rugăciune.

*La vocea Duhului se cuvine un adânc de tăcere.

*Trăieşte aşa cum te rogi: cu smerenie, cu blândeţe, cu ardoare. Şi nu te ruga aşa cum trăieşti: în grabă, cu egoism, cu trufie.

*În rugăciune, nici timpul nu mă încape.

*Rugăciunile înfloresc ca stâlpările de finic în zi de Rusalii.

*Aş vrea să fiu pentru întreaga lume, un acoperiş pentru rugă.

*Nu te ruga numai pentru haruri. Roagă-te să şi corespunzi acestor haruri.

LUMINI ŞI UMBRE

Ca să ajungi la lumină trebuie mai întâi să străbaţi întunericul.

*Drumul spre Dumnezeu trece prin întuneric.

*Întunericul te sperie? Teama de alunecare sau chiar de cădere nu-ţi dă pace? E bine. Învaţă să păşeşti drept, chiar cu ochii legaţi. În orice împrejurare, deprinde-te să-ţi menţii echilibrul.

*Ochii nu pot fi înneguraţi când inima e doldora de lumină.

*Negura de pe ochi se transformă în zgură pe suflet.

*În cioburile acestei tăceri îmi reconstitui făptura: câtă lumină – tot atâta umbră.

*Lumânări într-ajutor, pentru cei din purgator; mii de lumânări aprinse pentru sufletele stinse…

*Zidarul trebuie să fie asemenea unui monah: primul ridică temple, celălalt, prin rugăciuni şi fapte jertfelnice, înalţă sufletele către Lumină…

*Te complaci în penumbră şi chiar în întunericul lucrurilor efemere respingând razele de lumină mângâietoare ale adevărului de necontestat că Dumnezeu e cel care te călăuzeşte în toate.

ITINERAR DE SFINŢENIE

*Nu te nelinişti: chiar şi sfinţii au înotat adeseori împotriva curentului.

*Cu cât inimile se dovedesc mai refractare, mai împietrite, cu atât munca ta spirituală va aduce mai multe roade.

*Eşti celibatar? Nu te nelinişti. Poţi avea o sumedenie de fii şi fiice spirituale.

*Drumul sfinţeniei nu admite…popasuri.

*Respectându-i pe sfinţi, viaţa voastră va deveni o sărbătoare continuă.

*Alcătuieşte-ţi cu minuţie un program de sfinţenie: meditează în linişte, elimină tot ce te-ar putea distrage de la contemplarea misterelor. Deschide-ţi inima către Dumnezeu, fii disponibil la lucrarea Duhului în tine.

*Încearcă să contempli incomensurabila iubire a lui Dumnezeu care a acceptat benevol să coboare printre noi, să păşească pe acest pământ întinat, pentru ca să-l sfinţească.

Şi totuşi, câţi nu-l pângăresc din nou, clipă de clipă!

*Minunile nu se pot dobândi niciodată cu bani.

*Ceea ce trebuie înţeles prin miracol: să fii recunoscător că trăieşti, cu inima liberă de orice urmă de ură sau invidie. Să nu ai nici un duşman şi necunoscuţii, văzându-te, să-ţi spună: Ce frumos eşti aşa, înveşmântat în Lumină!

*În această conexiune, singurele întâmplări relative sunt oamenii. Şi totuşi, un copil învârtind o roată, câtă perfecţiune!

*Adevărata minune: dintr-un izvor secătuit să faci să ţâşnească râuri de apă vie!

*Fără să-şi piardă din transcendenţă, Dumnezeu se apropie neînchipuit de mult de tine. Îl poţi descoperi mergând alături de tine pe stradă, în ochii unui copil, în durerile unui bolnav, în neputinţele unui vârstnic, în lacrima unei mame…

*Medalia miraculoasă: nu trebuie să fie neapărat de aur. Nu în strălucirea metalului stă miracolul, ci în iubirea care se revarsă ca nişte raze mângâietoare din mâinile Maicii sfinte!

CONFIGURAŢIA SINELUI

*Singura autentică: eleganţa lăuntrică.

*Nu slăbiţi strânsura. Vegheaţi neîncetat la uşa lăuntrului vostru ca nu cumva să pătrundă vreun inamic şi să  vă transforme într-o „peşteră de tâlhari”.

*Dezbracă-te complet de eul tău şi vei fi împodobit cu veşmântul smereniei şi al deschiderii către divinitate. Fără această deschidere totul va rămâne învăluit în penumbră şi vei rătăci buimac printre oameni şi lucruri, fără să ştii încotro te preumblă fragilele aripi.

*Chiar  şi în imensitatea unei câmpii de omăt te poţi simţi prizonier al unor nevrednice gânduri.

*Pacea şi libertatea interioară se pot atinge cu greu, dar sunt de nepreţuit în spaţiul imens al eului tău.

*Edificarea semenilor trebuie să înceapă cu edificarea de sine.

*Grea povară; să te simţi înstrăinat până şi de tine însuţi.

*Eu  nu ştiu atâtea lucruri, câte ştii Tu despre mine!

NOAPTEA SPIRITUALĂ

*Mau cumplit decât piatra de moară macină răul.

*Milostivirea lui Dumnezeu depăşeşte păcatul.

*Cine te-a lovit aşa de rău?

Păcatul.

*Perversiuni în masă, dispariţia moralităţii, a noţiunii de păcat, alte scări de valori, alte centre de greutate, alţi idoli de tinichea ridicaţi pe piedestale de scrum, iată cum poate fi definită „noaptea etică”, noaptea spirituală.

*Pentru cei păcătoşi, cerul capătă gratii.

*Nu lăsa ca jungla păcatului să câştige teren. Defrişează. Asanează. Sapă la rădăcină. Ai nevoie mereu de pământ neted, fără hârtoape lăuntrice.

*Nimic nu va face îndeajuns de bine omul pe care nu poţi să-l suferi.

*Indiferenţa crescândă faţă de valorile creştine. Iată adevărata maladie a zilelor noastre. Adevăraţi medici, preoţii, trebuie să defrişeze, să năruiască, să asaneze vechile terenuri pentru a clădi noi edificii pe un sol curat, scăldat în lumină, binecuvântat cu pace şi înţelegere.

*Nu poţi clădi pe un teren mişcător, mlăştinos, plin de buruieni otrăvitoare. Să facem întâi curăţenie împrejur, apoi înlăuntrul nostru, la urmă să adăugăm cu smerenie prima piatră la edificiu.

*Dacă un papă nu a ezitat să îngenuncheze implorând clemenţă în faţa Brigăzilor Roşii, care-l răpiseră pe Aldo Moro în aprilie 1978, cum n-am îngenunchea noi în faţa crucifixului cerând iertare pentru rătăcirile noastre?

*Şi dacă în clipa următoare va trebui să pleci în marea călătorie şi Dumnezeu la judecată ţi-ar spune, aşa cum şi tu spui deseori: Te iert, dar nu pot să uit niciodată ce mi-ai făcut?

*Enervantă împărţire a aceluiaşi aer, a aceluiaşi spaţiu. Şi totuşi, trăiţi laolaltă două treimi din viaţă! Se cuvine să vă deprindeţi cât mai mult, unul cu slăbiciunile celuilalt şi să treceţi cu vederea faptul că nu vă asemuiţi în nici o privinţă.

Un exerciţiu de mortificare zilnică: îngăduirea aproapelui, acceptarea sa, aşa cum este. În definitiv şi el te acceptă, cu toate slăbiciunile tale.

*Nu porţi guler tare. Şi totuşi, te sufocă invidia. Succesul colegilor îţi provoacă un rău fizic. Problema ta: Eşti nevoit să suporţi zilnic bunăstarea spirituală a celor din jur.

* ”Sunt om şi nimic din ce e omenesc nu mi-e străin” – spune Terentius. Aceasta nu e o scuză pentru orice nelegiuire.

*Înainte de a scrie ceva, înmoaie-ţi peniţa în apă sfinţită, ca nu cumva, din cuvinte să se reverse venin…

*Nu uita: numai aici, la scaunul de spovadă vei afla un dram de clemenţă. Nu irosi această ocazie până nu va fi prea târziu.

*Ţi-e ruşine de oameni să nu te vadă săvârşind o nelegiuire? Ar trebui să te ruşinezi mai întâi de faţa lui Dumnezeu căruia nimic nu-i scapă!

*Spune-mi, dacă te-ar surprinde părinţii tăi sărutându-te cu cineva, ţi-ar fi ruşine? Ei bine, închipuie-ţi că făcând ceva de care să te ruşinezi, te vede Însuşi Tatăl din ceruri! Nu-ţi crapă obrazul?

*Te încui în casă gândind că nu te vede nimeni. Ce neghiobie! Din orice ungher, Dumnezeu te priveşte. De ochiul vigilent nu există locuşor să te poţi ascunde.

*”Ce bine că nu m-a văzut nimeni” – îţi spui fericit, frecându-ţi cu satisfacţie mâinile şi răsuflând uşurat. Şi uneori, conştiinţa, încă buimacă de o veşnică somnolenţă, îţi arată, fidelă, oglinda.

*Nu te duci să mărturiseşti pentru că ţi-e ruşine. Dar câtă ruşine va trebui să simţi când te vei afla în faţa lui Dumnezeu?

*Degeaba te ascunzi sub cearşaf, sub pătură, sub plapumă, sub pat, în pod, în beci, în pădure, într-o groapă, într-o peşteră, într-un cavou, într-o văgăună. Poţi să-ţi vâri oricât pofteşti capul, ca struţul, în nisip. Te va urmări neîncetat, cu ochiul necruţător, propria-ţi conştiinţă.

*Ce preferi: să fii are în ochii semenilor şi nemernic în faţa lui Dumnezeu, sau să fii mic şi umil în ochii oamenilor pentru a te ridica la Dumnezeu?

*Împacă-te cu mine, Doamne. Dă-mi mâna. Nu mai pot trăi nici o clipă în duşmănie cu Tine!

*Cum poţi fi inuman când aparţii umanităţii?

*”Cum să-i spun aşa ceva părintelui? Îmi crapă obrazul de ruşine?

Închipuie-ţi că preotul suprem aşteaptă spovedania ta chiar astăzi. Negreşit nu întârzia. Dacă ai mai putea găsi circumstanţe atenuante, la judecată nu vei avea nici apărători, nici mijlocitori. Singur, singur în faţa juraţilor vei putea atunci să-ţi pledezi cauza?

ADEVĂRATA BOGĂŢIE

*Valoarea unui om nu poate fi socotită în arginţi.

*Nimeni nu mai are destui bani pentru a-şi cumpăra…nemurirea.

*Cu toţi banii tăi…un singur lucru nu poţi cumpăra: propria mântuire. Aşadar, la  nimic nu te ajută, de vreme ce eşti deja osândit.

*Comoara cea mai de preţ: propria mântuire. Şi totuşi – deşi e bunul cel mai de preţ, e atât de puţin luat în seamă de noi înşine!

*Cine luptă pentru mântuirea sa, şi-a adunat în cer o comoară. Cine se nevoieşte pentru mântuirea altora şi-a dobândit în cer sumedenie de comori.

*Comorile tale să fie sufletele pe care le-ai câştigat pentru Tatăl din ceruri.

FERICIREA DE A FI

*Ai un prieten: Păstrează-l. Nu e acesta un motiv temeinic ca să fii pe deplin fericit? Câţi se pot bucura de o prietenie adevărată?

*Chiar şi cele mai înalte culmi ale progresului nu pot garanta fericirea omului pe pământ.

*Poezia vieţii:  a şti să faci din lucrurile cele mai mărunte motive de încântare. Un zâmbet, un mugur, un copil jucându-se cu păpuşa, să-ţi smulgă zâmbetul inimii; o faptă bună să-ţi provoace explozii de fericire.

*Ce absurd! A-ţi cumpăra fericirea la kilogram, la metru sau  la litru! Daţi-mi, vă rog, o litră de bucurie. Un centimetru de linişte. Un metru de pace.

Nu doresc decât atât: un plus de tandreţe.

*Ţi-a mers vestea: purtător de veşti proaste, pe care le rosteşti cu un aer triumfător şi neghiob. Ba le şi repeţi de mai multe ori, ca şi când n-ar fi fost pe deplin înţelese. Oamenii te ocolesc fiindcă simpla ta prezenţă provoacă nelinişte. Ce e de făcut? Încearcă să zâmbeşti şi să dăruieşti o floare cuiva de aproape. Şi pentru Dumnezeu, nu mai sufoca pe nimeni cu micile tale insuccese pe care le pui pe seama destinului!

*Nu numai mărgăritarele sunt preţioase. Îmi place să descopăr mărgăritare sufleteşti şi să le sădesc adânc în sufletul celorlalţi.

*Doresc să fiu un căutător de comori în adânc de fiinţă.

*Ascultă! Inima ta e bolnavă. Nu există doctor care să te poată lecui. Îţi trebuie altceva: un plus de tandreţe. Puţină iubire. Un dram de încredere. Cu acest bagaj ai putea începe o călătorie spre tine însuţi. Şi încet, încet, vei putea singur să extirpi răul de acolo. Succes!

AMINTIRI…

*Amintiri: relicve ale unui viitor-trecut anotimp…

*Amintiri: întâmplări valsând pe meninge…

*Mi s-a cuibărit o amintire sub piele…

*Un boboc de crin şi-a făcut sălaş într-o lacrimă…

*Zmee năstruşnice înhămate la atelaje de îngeri…

*Foşnet de păsări în degete flămânde…

*Ghemotoace de umbră pierdute-n mărunte dorinţe…

*Amintiri: ruguri de linişte…

*Paseri pustii dând buzna să înghesuie zorii.

*Dimineţi desculţe nuntite cu boabe de rouă.

*Nuieluşe de-alun căutând filonul freatic…

*Baloane color de săpun…

*Cumpene răsfrânte-n oglinzi traversându-ţi privirea.

*Pricolici dansând în conduri fermecaţi la balul brânduşelor.

*Graţioase flori de ciulin pentru ierbarul tău plin de galbene blitz-uri.

*Cuibarul râvnit pentru naşteri definitive.

*Sfioasă ofrandă – merinde pentru duminici ploioase.

*Uluci umplute cu greieri, fără lăute.

*Pământ rotit în dans de rusalcă.

*Paradis răstignit în pupile mioape…

*La marginea apei, corăbii morgane…

*Amintiri: vechi icoane pe scoarţă…

*Abia desluşindu-se, nacele de ceaţă…

*Mimoze – răsărite din lacrima întâiului jurământ!

*Scurt pretext, impromptu pentru jinduita, maligna singurătate…

*Gesturi desfăcute a pârg, provizii din tine însuţi…

*Mori de (cu)vânt, oasele stigmei poetului…

*Migraţia ierbii cosite spre odihna pământului.

*Zvâcnet de aripi peste parafa târziului…

*Lanţuri de jar golind anotimpuri de teama onirică…

SĂLAŞ ÎN VEŞNICIE

*”A-ţi pierde timpul” cu Dumnezeu, iată ce  înseamnă a-ţi câştiga veşnicia…

*Încearcă să deprinzi clipă de clipă terapia surâsului!

*”N-am timp” – scuza cea mai penibilă atunci când e vorba de suflet.

*Pierd puţin timp, dar câştig…o veşnicie.

*Cel mai mult mă devorează spaima de a pierde veşnicia.

*În fiecare zi fac un mic pas către Tatăl.

*Suspendat de o stea, încerci să împiedici cu trupul rostogolul nisipului…

*Fără întoarcere timpul – coloană infinită.

*În raiul acasă, îmi fac provizii de Tine, pentru seceta nefiinţei…

ADEVĂRATA BUCURIE

*Valoarea unui lucru izvorăşte din lumina pe care o împrăştie în jur, făcând să-ţi domnească în inimă bucuria adevărată.

*Fă-mi şi mie puţin loc…în cer.

*Mă inundă uneori bucuria de a fi…creatură umană, asemănătoare la chip cu Creatorul suprem.

*Nu tot ceea ce ignoră alţii este fără preţ…

MEMORIA SUFLETULUI

*Şi dacă trebuinţele  trupului nu ţi le pot alina, lasă-mă să-ţi îndestulez trebuinţele sufletului…

*Ce lucrezi?

Sunt modelor. Modelez suflete.

*Unii-şi expun dezinvolt, alături de trup, sufletul pe tarabe!

*Un singur târg să nu faci: cu propriul suflet!

*Vânzarea de trup atrage neîndoios şi vânzarea de suflet…

*În străinătate constaţi că sufletul îţi hălăduieşte undeva pe acasă.

*Mi-a intrat banul în suflet şi de atunci îl simt cum atârnă.

*Ia-ţi mâinile de pe sufletul meu!

*Pentru edificarea unei construcţii e nevoie de multe braţe vânjoase; pentru edificarea unui suflet e nevoie ca multe inimă să bată la unison, animate de aceeaşi Iubire.

*O catedrală se construieşte în zeci de ani cu trudă şi sudoare. Un suflet se poate modela la fel de greu. Catedrala se construieşte din pietre şi ciment. Sufletul se zideşte din pietre vii, din rugăciuni şi multă, multă iubire…

*A fi preot: a purta imensa responsabilitate a atâtor suflete!

*Nu mă pricep să câştig bani. Dar vreau să învăţ să câştig suflete.

MODELOR DE INIMI

*De când te-am întâlnit, inima mea e în veşnică devenire.

*Isuse, inima Ta îmi vorbeşte fără cuvinte.

*Inima acestui Mire: închisoare de iubire.

*Cuvintele tale – aşchii de stele în lutul flămând al inimii mele.

*Mi-ai incendiat inima cu o lumânare sfinţită.

*Păstrează-ţi un colţişor curat în casa inimii tale, atât cât să încapă în el o rugăciune. În acest spaţiu de taină, departe de orice asediu, vino la întâlnire cu Dumnezeu, zece minute pe zi, pentru o intimă conversaţie. Acolo te vei lăsa privit din toate părţile, vei asculta şi vei fi ascultat şi vei gusta din pacea şi liniştea iubirii.

*Sfântul Părinte – unica autoritate morală ascultată în lume. Slujitorul suferind, purtându-şi crucea pe drumul presărat cu spini al celui de-al treilea mileniu…

*Clădit pe ură, orice edificiu e  sortit năruirii.

*Convertirea inimii: trecerea din pridvor – direct în odaia de oaspeţi.

PACE, SIGURANŢĂ, ODIHNĂ

*Adeseori femeile spun: Lângă acest bărbat mă simt în siguranţă. O siguranţă relativă, de bună seamă. Pentru că adevărata siguranţă  n-o s-o capeţi decât dacă te abandonezi în mâna divină. El este adăpostul, odihna, scăparea ta sigură.

*Fii fără teamă. Nimeni nu-ţi poate smulge pământul de sub genunchi.

*Eternul feminin: inefabilul atins cu degetele…

*Chiar şi în  mijlocul conflagraţiei îţi poţi dobândi uneori pacea interioară.

*Pacea lăuntrică nu se câştigă cu arma.

*Armele Sfântului Maximilian Kolbe erau rozariul şi Medalia miraculoasă. Cu asemenea arsenal a dezarmat multe suflete, făcându-le prizoniere ale iubirii divine.

*Armele creştinului: caritatea şi nonviolenţa.

*Şi Maica Domnului conduce o întreagă armată: Armata Albă. Alcătuită din copiii săi care se roagă.

*Am câştigat mulţi bani, dar mi-am pierdut pacea inimii.

*Dă-mi, Doamne, pacea pe care ai dăruit-o apostolilor în Cenacol!

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: