-STANISLAV LACOMCHIN:,,PINCHI ŞI POVESTEA COVRIGULUI”
PINCHI ŞI POVESTEA COVRIGULUI
Peste drum de spiţerie
Sub o boltă de castani
E o mică băcănie
„Coloniale de doi bani”.
.
Toropit de zăpuşeală
Stând pe scaun moţăind
Şmil privea la strada goală
Când zări ceva venind.
.
Ce să fie, ce să fie?
E căţel?…Ba nu. Ghindoc.
Ţopăind spre prăvălie
Se opri deodată-n loc.
.
Zdrenţăros precum un cîine,
Vagabondul străzilor
Tot trăind de azi pe mâine
Sta la mila tuturor.
.
Cu nădragii prinşi c-o sfoară
Ce-i avea de căpătat
C-un năsuc ce parcă zboară
Şi cu păr cârlionţat
.
Era Pinchi al Vădanei
Ce bolea lungită-n pat;
Aşteptând ca puiul mamei
Să-i aducă de mâncat.
.
Băieţelul, prichindelul,
Foc isteţ şi frumuşel
Arătând cu degeţelul
Tot privea un covrigel.
.
-Ce-i copile? Vrai să cumperi?
Am covrigi şi cu susan.
-Te-aş ruga să nu te superi
Dar nu am măcar un ban.
.
-Kinder drag, grăi băcanul –
Să-ţi dau gratis, nicidecum.
Vrai covrigul? Scoate banul;
Dacă nu, vezi-ţi de drum.
.
-Nene, dacă nu te superi,
Pot să te întreb ceva?
-Ce mai vrai? Dacă nu cumperi,
Să nu crezi că-ţi dau cumva.
.
-Dacă-un ban e covrigelul,
Şi doi bani cel cu susan.
Atunci, cât e mijlocelul?
Gaura…costă vreun ban?
.
La aşa o întrebare
Şmil rămase fără grai.
Ce gândea năstruşnic, oare,
Căpuşorul lui bălai?
.
-Ce tot bâigui în neştire?
De ce gaură vorbeşti?
Nu cumva e-o născocire
Dintr-o carte cu poveşti?
.
-Nu e nene, nu-i poveste
Cu un peşte în cârlig.
Preţul vreau să-l ştiu ce este
Găurii de la covrig.
.
-Kinder mic, te ţii de glume.
Fii atent la ce-am să-ţi zic.
Orice gaură din lume
Nu te va costa nimic.
.
Într-o mare veselie,
Pinchi-ntruna ţopăia.
Şi cuprins de frenezie
Se-nvârtea şi chiuia.
.
-Ce-i copile? Nu ţi-e bine?
Oare ce te-a apucat?
De ce urli ca un câine?
De ce ţopăi ne-ncetat?
.
-Dacă-ai şti ce bine-mi pare!
Gaura de la covrig,
N-are preţ şi nici valoare
Şi eu pot ca s-o câştig.
.
Stă băcanul şi-l priveşte
Neînţelegând vreun pic.
Oare cine-l lămureşte
Să câştigi dintr-un nimic?
.
-Dacă tot nu pierzi nimică,
Te-aş ruga frumos ceva.
Dă-mi şi mie-o găurică
Să o duc la mama mea.
.
-Cum să-ţi dau o găurică,
Dacă n-are covrigel?
Asta-nseamnă la adică,
Gaura cu-al ei inel.
.
-Cred că da, – şopti ghindocul,
Tot privindu-l pe băcan.
Poate-l va pocni norocul
C-un covrig fără un ban.
.
-Kinder mic cu mintea mare,
M-ai dat gata, m-ai uimit.
Cu aşa o înscenare
Sunt al tău. M-ai cucerit.
.
-Am să-ţi dau să duci acasă,
Patru găuri cu susan.
Plus păpică pentru-o masă,
Fără sfanţ sau gologan.
.
-Mulţumesc! Nici nu-ţi dai seama,
Cât mă bucur că mi-ai dat.
Mintenaş mă duc la mama
Să-i aduc ce am căpătat.
.
-Multă baftă, sănătate,
Şi în viaţă ce-ţi doreşti.
Să mai vii, dacă se poate
Să ne-ntindem la poveşti.
.
C-un pungoi cu bunătăţi
Pleacă Pinchi fericit
Ducând ca şi-n alte dăţi
Mamei lui ce-a dobândit.
.
Chiar de-i mic ca năpârstocul
Pinchi-i pruncul devotat
Îngrijind cu drag, ghindocul
Pe mămica lui din pat.
.
El a învăţat ce-i greul
De când a rămas orfan
Ştie cât de mare-i leul
Şi cum e să n-ai un ban.
.
De aceea preţuieşte
Munca, banul, demnitatea,
Vrea mămicii, voiniceşte
Să-i câştige sănătatea.
9 IUNIE 2011
Trackback this post