~Stan M. Andrei

POMUL MĂ CHEAMĂ

Tremurându-şi creanga,

Pomul înflorit

Mă cheamă lângă el.

.

M-apropii ca de-un altar

Din care,

Printre atâtea candelabre,

Răzbate iubirea.

.

Alb!

Atât de mult alb,

Alunecă peste albul

Din mine,

Mărindu-şi hotarele,

Cât să pot face

Saltul de căprioară

Spre stâncile singuratice

Ale muntelui.

.

Sub regatul albului,

Ca pruncul în scutec.

Stan M. Andrei (Galaţi)

17 februarie 2009