~Stan M. Andrei
POMUL MĂ CHEAMĂ
Tremurându-şi creanga,
Pomul înflorit
Mă cheamă lângă el.
.
M-apropii ca de-un altar
Din care,
Printre atâtea candelabre,
Răzbate iubirea.
.
Alb!
Atât de mult alb,
Alunecă peste albul
Din mine,
Mărindu-şi hotarele,
Cât să pot face
Saltul de căprioară
Spre stâncile singuratice
Ale muntelui.
.
Sub regatul albului,
Ca pruncul în scutec.
Stan M. Andrei (Galaţi)
17 februarie 2009
Trackback this post