-Adrian Botez:,,Realităţi dureroase”
COPII FĂRĂ ÎNGER
…se închină celor de prin căminele de copii părăsiţi…
…aşa privesc doar copiii fără părinţi
copiii fără de înger
unul spre altul – ei flutură
neantul – în chip de
rămas-bun – atunci când pleacă spre
zona de unde pretind că i-a
chemat Dumnezeu: de fapt
ei ştiu dinainte că se înşală
de bună-voie – singuri
.
unul câte unul – chinuindu-se să
zâmbească – ei pleacă
fiecare – singur
.
dar mai bună-i singurătatea
plecării – decât să tot priveşti
pe fereastră – zadarnic
zbătându-ţi – penibil – pleoapele
cioturi de aripi rupte
de mult – de mult rupte
aripi – dinainte de a se inventa chiar
zborul
***
FLORI SUB CENUŞĂ
sub cenuşa păcatelor noastre
florile mor – şiroind din copaci:
pe la noi nu vin păsări măiastre –
pe câmpii nu mai ard grâu şi maci…
.
calci pe lave uscate – dar, oame,
tulburi cu pas Mormintele Ierbii:
şi izvoare-au secat – iară cerbii
se-ntruchip’ făr’ de raze-ntre coarne!
.
dogorite de para văpăii
se chircesc şi văzduhuri şi aştri:
tu orbecăi meandrele căii
.
şi îţi zornăi în palmă piaştri…
atâta rămas-a din stele şi lună:
o mână de oase-aurite ce sună!
***
Adrian Botez
Trackback this post